Încă nu s-a instalat în Biroul Oval, dar viitorul lider american din 20 ianuarie, Donald Trump, este la fel de virulent ca în campania electorală şi continuă să provoace China. SUA vor respinge ambiţiile teritoriale ale Beijingului.
Donald Trump a numit ambasador la Bejing „un vechi amic” al Chinei, în timp ce ecourile care au urmat convorbirii sale cu preşe-dinta Taiwanului, de vinerea trecută, continuă să facă valuri diplomatice. Trump a acceptat să discute la telefon cu Tsai Ing-wen, contrar a 40 de ani de tradiţie diplomatică americană, pentru că SUA nu recunosc oficial decât o singură Chină, cea a Beijingului.
Prin acel dialog, Trump a ales să-şi asume riscul unei crize majore cu autorităţile chineze, care imediat şi-au arătat indignarea. Sâmbătă, Beijing-ul a reacționat ferm.
„Am transmis un protest oficial părţii americane în cauză. Trebuie insistat asupra faptului că nu există decât o singură Chină şi că Taiwan este parte inalie-nabilă a teritoriului chinez”, a precizat ministerul chinez de Externe.
Apropiaţii preşedintelui ales s-au străduit să stingă acest incendiu diplomatic cu China. Vicepreşedintele ales, Mike Pence, a minimalizat importanţa acelui dialog calificându-l „o discuţie de curtoazie”.
Ping-pongul reacţiilor a continuat şi Trump s-a ener-vat. Duminică, preşedintele ales, s-a lansat într-un atac pe Twitter la adresa politicii de schimb şi a celei militare chineză. A acuzat China în special că-şi devalorizează moneda pentru a concura mai bine întreprinderile americane şi pentru a se întări în Pacific. „Ce face China? Ne-a întrebat dacă să devalorizeze moneda lor (ceea ce complică sarcina întreprinderilor noastre), dacă să taxeze din greu produsele noastre importate în ţara lor (SUA nu taxează produsele lor), sau dacă să construiască un vast complex mi-litar în Marea Chinei de Sud? Nu cred”.
Beijing, în alertă
Referirea lui Trump la militarizarea Mării Chinei de Sud a alarmat imediat China, care realizează acum că bucuria victoriei lui Do-nald Trump la prezidenţialele americane a fost de scurtă durată. Beijingul a văzut în el un om de afaceri pragmatic, în pofida ieşirilor protecţioniste, pe care le-a pus pe seama discursurilor de campanie. Dar conversaţia cu preşedinta Taiwanului, apoi Twitter-urile lui Donald Trump, încheiate cu cel de duminică, contra Chinei au avut efectul unui duş rece. „Menţionarea Mării Chinei de Sud este un şoc”, aprecia luni în Global Times, cercetătorul Li Kaisheng.
Din punct de vedere istoric, Washingtonul susţine politica „Chinei unice”. Din 1979, când preşedintele Jimmy Carter a recunoscut acest principiu, Washington şi Taipei nu au mai avut relaţii diplomatice. Dar vinerea trecută, Donald Trump şi Tsai Ing-wen „au luat notă de relaţiile strânse în materie economică, politică şi de securitate între Taiwan şi Statele Unite”. Şi ambii s-au felicitat reciproc de recenta lor alegere.
Consilieri „vulturi”
În ultimele săptămâni, Donald Trump s-a înconjurat de consilieri şi de specialişti „duri”, aşa-numiţi „vulturi” care critică „moliciunea” lui Barack Obama faţă de China. Pentru ei, aceasta nu este un partener ci un adversar pe care SUA vor trebui să-l ţină în frâu în plan comercial şi în plan militar.
Un nou echilibru geopolitic
În campanie, Trump, viitorul locatar la Casa Albă, a multiplicat acu-zaţiile contra Chinei, arătată cu degetul că „violează” economia americană, că îi fură industriile şi sifonează angajaţii. Beijingul s-a bucurat de victoria lui Trump, cel pe care media oficială îl considera un „clown” demagog.
Motivul era că, dacă aşa cum a promis, Donald Trump reduce angajamentul militar în regiune, el va deschide un bulevard pentru veleităţile hegemonice ale Chinei. Deja, Laos şi Cambodgia, aflate sub o ploaie de investiţii chineze, s-au raliat Beijingului şi alte state din regiune le pot urma exemplul.
Dacă „umbrela americană” se închide, este busculat întregul echilibru geopo-litic al regiunii Şi nu este exclus ca China să decidă invazia Taiwanului, reglând odată pentru totdeauna soarta acestei insule care îi ţine piept de 76 de ani.
