Ultimele trei sondaje publicate după sfârşitul lunii februarie indică scoruri asemănătoare în ce priveşte intenţia de vot la alegerile europarlamentare pentru PMP: CSCI 8%, INSCOP 9%, IRES 9%. Asta, după ce la începutul lunii nici o agenţie de sondaje nu situa acest partid peste pragul electoral de 5%. Creşterea e spectaculoasă, avem de-a face cu dublarea ponderii votanţilor potenţiali.
În acest interval, în politica internă au avut loc două evenimente importante. Primul a fost întrunirea de la Cluj a Mişcării Populare (fundaţia sau partidul, n-a fost şi n-o să fie clar) din 9 februarie, ocazie cu care o serie de lideri ai PDL, în frunte cu Elena Udrea şi Emil Boc, şi-au manifestat aderenţa la acest partid. Cu acelaşi prilej, preşedintele Traian Băsescu nu s-a mai mărginit să susţină din vorbe noul partid, ci a apărut în carne şi oase pe scenă alături de liderii acestuia. S-a dovedit, dacă mai era nevoie, că o imagine face cât o sută de cuvinte.
Aceste gesturi au eliminat ambiguităţile care mai existau în legătură cu relaţia dintre Traian Băsescu şi Partidul Mişcarea Populară. Acest lucru era necesar pentru ca, în pragul apropiatei campanii pentru Parlamentul European, întregul electorat al preşedintelui, inclusiv cel mai puţin atent la desfăşurările de pe scena politică, să conştientizeze faptul că partidul acestuia este acum PMP şi nu PDL. Efectul a fost vizibil: creşterea cu 5 puncte procentuale a PMP, a fost însoţită de o diminuare aproape egală a intenţiei de vot pentru PDL (la INSCOP, de la 17,5% în ianuarie la 13,7% în martie).
Lupta pentru adjudecarea imaginii foştilor lideri ai PDL nu s-a încheiat. Dacă luăm de bune datele unui sondaj IRES de la mijlocul lunii martie, respondenţii au fost întrebaţi care sunt numele politicienilor asociate cu fiecare partid. Ei bine, Traian Băsescu este asociat de către 21% din respondenţi în primul rând cu PDL şi doar de către 19% cu PMP; Elena Udrea, de către 14% cu PDL şi de către 55% cu PMP; Emil Boc, de către 21% din respondenţi în primul rând cu PDL şi de către 4% cu PMP. Rezultă de aici că Elena Udrea a devenit, la doar câteva zile de la intrarea în partid, principalul purtător de imagine al acestuia (fie că asta place sau nu intelectualilor care au fondat partidul). Partidul ar avea încă resurse de creştere, căci se pare că mai sunt destul de mulţi potenţiali alegători care nu-s lămuriţi că Băsescu şi Boc susţin PMP.
Aşadar, aducerea şi plantarea la vârful partidului a Elenei Udrea par să fi fost o mişcare eficientă, din perspectiva apropiatelor alegeri. Nu întâmplător ea a fost aleasă să transmită mesajul de mobilizare la demonstraţia organizată sâmbătă la Bucureşti şi tot ea – cea mai filmată persoană la acest eveniment. Amploarea acestei demonstraţii, comparabilă cu cea făcută acum câteva săptămâni de către PDL, a dovedit că partidul este deja un jucător important. Au cârtit unii că au fost oameni aduşi cu autocarele, dar şi asta dovedeşte o considerabilă forţă organizatorică, alt argument important în perspectiva apropiatei campanii electorale.
S-ar putea ca această nouă identitate să dezamăgească pe cei care se aşteptau ca PMP să fie un altfel de partid, cu oameni noi, organizat pe principiile unei reale democraţii interne. Din păcate, această imagine nu pare să fi fost prea aducătoare de voturi (cel puţin aşa a rezultat din sondajele de până la începutul lunii februarie). Rămâne, probabil, ca ideologia partidului reformator să fie păstrată ca recuzită pentru talkshow-uri. Cam aşa rezultă din ceea ce s-a lăsat să se înţeleagă privind mecanismul de alcătuire a listei candidaţilor pentru PE. Se pare că există o procedură cu adevărat democratică (câte un candidat de la fiecare organizaţie judeţeană, ordinea stabilită în baza votului tuturor membrilor). Doar că ea e alterată de faptul că, indiferent de rezultatul votului, e deja stabilit ca primele două locuri să fie ocupate de către actualii eurodeputaţi. Adică de către Cristian Preda şi Elena Băsescu (a cărei prezenţă e necesară pentru a întări asocierea simbolică dintre partid şi preşedinte).
De fapt, cu un rezultat probabil în jur de 9%, partidul va trimite la Bruxelles trei deputaţi. Dacă doi dintre ei sunt deja stabiliţi, rolul procedurii democratice de alcătuire a listei devine marginal.
Cel de-al doilea eveniment care s-a petrecut în perioada de creştere a Mişcării Populare a fost ruperea USL. Cum efectele unor asemenea mişcări se reflectă în sondaje cu oarecare retard, cred că e preferabil să mai aşteptăm câtva timp înainte de a încerca evaluarea consecinţelor în plan electoral.
