Spania şi Franţa au vândut joi cu dificultate obligaţiuni guvernamentale, la randamente ridicate, aducând puternic în evidenţă ameninţarea ca marile economii ale zonei euro să devină victime ale crizei datoriilor care a început în Grecia şi este pe punctul să se extindă în Italia, transmite Reuters şi Mediafax.
Madridul a fost forţat să suporte cele mai mari costuri de împrumut începând din 1997 la vânzarea unor obligaţiuni pe zece ani în valoare de 3,6 miliarde de euro, iar randamentul mediu a urcat la 6,975%, cu 1,5 puncte procentuale peste media licitaţiilor din acest an. Randamentul maxim acceptat de guvernul spaniol a fost de 7,088%. În 1997, Spania a acceptat un randament de 7,26% pentru obligaţiuni pe zece ani.
Randamentul mediu plătit de Spania este foarte aproape de pragul psihologic de 7%, care a forţat Grecia, Irlanda şi Portugalia să ceară ajutor financiar extern.
Drept urmare, euro s-a depreciat pe pieţele valutare.
Franţa nu a fost lovită la fel de puternic de neîncrederea investitorilor, dar a trebuit din nou să plătească mai mult pentru a rostogoli o datorie de 7 miliarde de euro. Temerile că a doua mare economie a zonei euro ar putea fi atrasă în vârtej au urcat criza la un nou nivel în această săptămână.
Guvernul de la Paris a un randament mediu de 1,85% pentru titlurile pe doi ani, faţă de 1,31% în octombrie, respectiv de 2,44% pentru obligaţiunile scadente în 2015, faţă de 1,96% la ultima licitaţie.
Premierul italian Mario Monti va prezenta joi, 17 noiembrie, măsurile de austeritate care ar trebui să scoată Italia din criza datoriilor. Monti va anunţa programul înaintea senatului italian, care trebuie să acorde noului executiv un vot de încredere.
Întrucât costurile de împrumut ale Italiei sunt deja la un nivel nesustenabil, Monti va trebui să calmeze rapid pieţele financiare, pentru că Italia are de refinanţat datorii de circa 200 de miliarde de euro până la sfârşitul lunii aprilie.
Oricât de dure ar fi măsurile de austeritate adoptate de Grecia, Italia, Spania sau Franţa, este puţin probabil ca pieţele financiare să fie convinse fără acţiuni dramatice pe termen scurt, precum implicarea Băncii Centrale Europene, notează Reuters.
