Intr-o seara de august, doi-trei lideri importanti ai PSD se intalnesc la restaurantul unui hotel de pe litoral sa puna tara la cale. Oamenii mananca, beau, toate alea, si la un moment dat ii apuca, asa, o durere in suflet, o sfasiere ca in marile betii rusesti, pe care nu o mai pot suporta: "De ce nu sunt ei la guvernare? De ce sa le ia Tariceanu caimacul cu pensiile, de ce sa beneficieze PNL-ul de ideea lor? Sa vina Mircea Geoana imediat sa ne explice! Ce daca e noaptea! si ce face Mircea Geoana, mare caracter cum il stim? Se scoala in crucea noptii si se duce la restaurant sa ostoiasca setea de raspunsuri a locotenentilor sai.
In episodul 2, suflarea pesedista se aduna in creierii muntilor la Bran, ca sa hotarasca o data pentru totdeauna: ori e laie, ori balaie! Ori intram la guvernare, ori ce facem noi de fapt pe aici? Geoana ar vrea si n-ar prea vrea. Hrebenciuc sigur nu vrea, pentru ca are el intelegerile lui cu liberalii. Falanga pesedista hotaraste sa-l dea jos pe Tariceanu. In fata unei asemenea unitati, Geoana n-are incotro si cedeaza. Iese la televizor si anunta ca zilele guvernului Tariceanu II sunt numarate si ca PSD depune motiune de cenzura pana la 10 septembrie. Problema este cum sa intri la guvernare cand nebunul de Basescu de-abia asteapta sa faca anticipate si mai curand ar numi-o pe Elena Udrea prim-ministru decat pe cineva de la PSD. Singura solutie ar fi guvernul Tariceanu III, cu o puternica prezenta PSD. Discutii se poarta de mai multa vreme intre Hrebenciuc (mereu el!) si Bogdan Olteanu. Tariceanu n-ar avea nimic impotriva cata vreme ramane premier, iar liberalii n-ar avea mari probleme de constiinta. N-ar face decat sa implineasca visul de aur al lui Dinu Patriciu, care predica de ani buni o alianta PNL-PSD. si, la urma urmei, ce atatea scrupule? si Guta Tatarascu, alt mare caracter, a guvernat cu comunistii.
Zis si facut. Geoana da de inteles ca decizia a fost luata pe baza sugestiilor ofe-rite de noii consilieri englezi pe care i-a angajat PSD, niste baieti destepti condusi de Matt Carter, care i-a fost de mare ajutor si lui Tony Blair in sensul ca i-a dat ideea geniala sa le ofere finantatorilor partidului laburist titluri nobiliare. Carter ii pune pe masa lui Geoana un document care contine si o lista cu ministerele pe care ar trebui sa i le ceara lui Tariceanu. Printre ele, evident, Justitia, ca prea au fost prigoniti "ai nostri" de regimul crud Basescu-Macovei, Internele – ca avem alegeri de facut la anul, Externele, ca ne facem dracului de ras cu Cioroianu, Agricultura, ca electoratul nostru e la tara, Sanatatea si Munca, ca doar social-democrati ne numim. Ca n-ar mai ramane nimic liberal intr-un asemenea guvern nu-i o problema. Nici acum nu da pe dinafara.
Episodul 3 se petrece la Zalau. O fi fiind de vina celebrul turt de prin zona, dar Mircea Geoana anunta vitejeste ca vrea sa fie prim-ministru. Duse sunt, se pare, negocierile cu liberalii, dus este orice compromis, dusa slabiciunea. PSD strange randurile, porneste la lupta cu samavolnicia liberalo-pedista, vrea dintr-odata totul si Geoana se asaza in fruntea ostirii. Doar e presedinte de partid cu 30% in Parlament si "e in dreptul lui". Las‘ ca ar fi fost in drept si cand PSD a investit guvernul Tariceanu II cu mult entuziasm. In fond, cum stim, orizontul sau este neobisnuit de coborat. Batalia e insa incerta. De la Cotroceni, consilierul Cristian Preda, un liberal autentic, arunca un pic cu apa rece pe fruntea infierbantata a pesedeilor, anuntandu-i cu gratie ca "sunt foarte putine sanse" ca Basescu sa-l numeasca pe Geoana prim-ministru daca PSD doboara guvernul. In realitate, cum spuneam, mai curand si-ar numi premier calul, precum Caligula. Singura dificultate pe care o intrevad e ca n-are cal.
si acum ce urmeaza? Pai, ca PSD fie se tine de cuvant si depune motiunea de cenzura, fie o lasa moarta-n papusoi si Geoana admite ca a vorbit prostii.
