De ce Rusia îl susţine pe Bashar al-Assad? De ce nu bombardează în Siria poziţiile teroriştilor Statului Islamic, ci doar pe cele ale combatanţilor opoziţiei siriene? Pentru a-şi proteja interesele, societatea rusă Stroitransgaz exploatând, împreună cu regimul sirian şi jihadiştii SI, uriaşele zăcăminte de gaz din Twinan, la sud-vest de oraşul Raqqa, considerat „capitala“ siriană a organizaţiei jihadiste.
Un grup de militanţi anti-SI denunţă un aranjament între regimul sirian şi jihadişti pentru a împărţi exploatarea unui zăcământ de gaz. Iar Foreign Policy dezvăluie rolul unui al treilea actor în acest acord „contra naturii“ – societatea rusă Stroitransgaz, potrivit Le Monde.
Rusia se impune şi vrea să ia lucrurile în mână în Siria, susţinându-l pe liderul de la Damasc în pofida ţărilor din regiune şi a Occidentului care cer înlăturarea lui. Adevăratul motiv aflat la originea sângerosului conflict din Siria, soldat cu sute de mii de morţi în cinci ani, se află în subsolul teritoriului sirian, unde se află cel mai important zăcământ de gaz din lume.
Comoara din Twinan
La 75 km sud-vest de Raqqa, fieful sirian al organizaţiei teroriste Statul Islamic, torţele continuă să lumineze nopţile unui colţ pierdut în deşert. Câmpul de gaz Twinan şi uzina adiacentă au fost ocolite de bombardamente şi de luptele care au distrus ţara, exceptând un raid aerian al coaliţiei internaţionale condusă de SUA, care a întrerupt producţia pe o perioadă scurtă, în decembrie. Până atunci, arată Monde, complexul a beneficiat de indulgenţa celorlalţi beligeranţi. Motivul? Instalaţiile sunt în centrul unui acord care implică jihadiştii SI şi regimul lui Bashar al-Assad.
Experţi şi analişti consideră că susţinerea Damascului de către Rusia este rezultatul unei analize profunde privind evoluţia raporturilor de forţe mondiale, criza actuală cristalizând o nouă configuraţie internaţională şi modelul unipolar instalat după căderea URSS se va îndrepta spre alt tip de sistem.
Controlul resurselor
Atacul militar contra Siriei este direct legat de competiţia mondială din energie, Siria fiind centrul războiului gazului în Orientul Mijlociu. Această resursă va fi principala sursă de energie a secolului al XIX-lea, ca alternativă la scăderea rezervelor mondiale de petrol şi ca sursă de energie curată. Iar Moscova lucrează în ultimii ani pe două axe strategice – prima este punerea în practică a unui proiect chino-rus pe termen lung, bazat pe creşterea economică a clubului de la Shanghai; a doua vizează controlul resurselor de gaz.
Iar „braţul armat“ al Kremlinului, Gazprom, ţese de mult o reţea strategică de transportare a gazului rusesc spre Europa , ţinând-o dependentă, şi deci la cheremul lui Putin. În acest context, Moscova s-a implicat în conflictul sirian pentru a-l susţine pe vechiul său aliat Assad, dar mai ales pentru a fi acolo când va fi înlăturat, pentru a participa la împărţirea „tortului“ gazier. Deja, societatea rusă Stroitransgaz a fost implantată.
Timcenko, oligarhul
În 2007, Siria a acordat contractul în valoare de 160 milioane euro de construire a uneia dintre cele mai mari instalaţii gaziere din ţară societăţii Stroitransgaz, deţinută de oligarhul Ghenadi Timcenko şi susţinută de o firmă siriană, Hesco, proprietate a omului de afaceri George Haswani. Doi oameni foarte apropiaţi de liderii celor două ţări – Vladimir Putin şi Bashar al-Assad. Primul, a şasea avere rusă potrivit Forbes, a fost plasat în martie 2014 de către Trezoreria americană pe o listă neagră stabilită ca ripostă la anexarea Crimeii de către Rusia lui Putin. Al doilea, este vizat din septembrie 2015 de Washington pentru activităţi de contrabandă petrolieră între SI şi regimul sirian.
Lucrările au început în 2007, dar au fost întrerupte în 2013, când un grup de rebeli şi Front al-Nosra, aripa Al-Qaeda în Siria, au preluat controlul regiunii şi al complexului, înainte de a fi alungaţi la rândul lor de SI, în ianuarie 2014. Iar Hesco a fost despăgubită cu 120 milioane euro de către ministerul sirian al Energiei.
Venirea jihadiştilor a avut consecinţe neaşteptate asupra instalaţiilor din Twinan – lucrările au fost reluate. În ianuarie, cotidianul guvernamental sirian Tishreen anunţa „predarea ministerului Energiei la finele anului a uzinei de la Twinan de către Stroitransgaz“. Dar cititorii Tishreen-ului nu au fost informaţi despre identitatea noilor ocupanţi veniţi la Twinan – jihadiştii Statului Islamic.
La trecerea dintre anii 2014/2015, lucrările s-au încheiat şi instalaţiile au fost livrate, iar Stroitransgaz este pe poziţii, prezenţa inginerilor ruşi în acest site fiind denunţată astăzi de responsabili turci şi de un fost comandant rebel din Armata de Eliberare a opozanţilor sirieni. Negocierile dintre SI, regimul de la Damasc şi Hesco au debutat rapid. Biroul care supervizează industria hidrocarburilor pe teritoriile controlate de jihadişti este organizat în divizii zonale care dau socoteală direct înaltei ierarhii a organizaţiei teroriste.
Specialişti în metode de a-şi umple seifurile, jihadiştii au fixat o taxă de protecţie a instalaţiilor, de 15 milioane lire siriene (72.000 euro) şi angajaţilor creştini un impozit de „24 grame de aur pentru că nu sunt musulmani“, plătit de Hesco. Majoritatea au fost exfiltraţi după intimidările proferate de membrii SI.
Centrala electrică din Alep a fost preluată de la Statul Islamic de către trupele guvernamentale şi cele două tabere se înfruntă violent în provinciile Homs şi Deir ez-Zor.
