Privit în perspectivă, la câteva ore distanță de la terminarea lui, nu sunt sigur, de fapt nu cred că ar trebui să citim prea multe în meciul Simonei cu Safarova, mai cu seamă când știm ce festin urmează mâine. A fost genul acela de meci necesar, care dă ritm și încredere, și care pregătește terenul pentru un altul, mai greu și mai important. O victorie dificilă, ce-i drept, cu câteva momente frustrante; un scor strâns, un adversar cu potențial incomod, dar, în realitate, suspansul n-a prea existat decât în changeover-ul de la 4-5, în setul secund. Per ansamblu însă, o altă zi la birou pentru numărul 2 mondial, care și-a scos din nou la iveală abilitatea atât de necesară campionilor de cursă lungă, aceea de a câștiga și în zilele mai puțin inspirate.
N-a fost cel mai grozav joc din lume, în special în setul doi, dar chiar și așa, sunt o mulțime de lucruri pozitive în ce o privește pe Simona, care converg către aceeași concluzie: capacitatea ei de a face ce trebuie, atât cât trebuie, atunci când trebuie, ca să câștige. Spre exemplu, e de evidențiat cât de bine a reacționat Simona în momentele cheie ale meciului, precum game-ul menționat ceva mai devreme, cel în care a servit la 4-5 în setul secund. După o serie de game-uri slabe, românca s-a trezit la un game distanță de a intra în decisiv.
La conferință, Simona a detaliat despre ultimul termen pe care l-a introdus în limbajul uzual al comentatorilor de tenis. Dacă la începutul anului, Halep a inventat expresia“smart-aggresive tennis”, de data asta le-a spus jurnaliștilor că își dorește să joace “cu imaginație”. Rugată să explice ce vrea să spună, numărul 2 mondial a dat câteva direcții:
