Ultimul numar al revistei Secolul 21, care apare pe piata la sfarsitul lunii noiembrie,
este dedicat orasului "caselor-cu-ochi".
Numarul curent al revistei Secolul 21, care va fi lansat la sfarsitul lunii noiembrie, este dedicat, intr-o formula care amesteca mai multe tipuri de priviri, orasului "caselor-cu-ochi". Un Sibiu afectiv, al celor care si-au petrecut adolescenta in vecinatatea Pietei Mari, Sibiul – Capitala Culturala a Europei (eveniment care resemnifica profund spatiul si cotidianul sibian), un altul al incursiunilor etnografice care tintesc in specificitatea locului, un oras al cerchistilor, al muzeelor si festivalurilor si, nu in ultimul rand, un Sibiu al povestilor.
Povestile personalitatilor
care s-au nascut la Sibiu si privirile antropologilor
Textele care alcatuiesc numarul curent al revistei Secolul 21 penduleaza intre privirile subiective ale nativilor ajunsi personalitati marcante ale culturii romane si intre abordarile obiectivate, antropologice in cea mai mare parte. Pentru ca in centru sta un oras care are nevoie sa fie iubit si problematizat deopotriva in conditiile in care Sibiul devine un bun de consum cultural si turistic care depaseste cu mult mizele locale, expus astfel – atrag atentia FranIoise Choay si Eugène Van Itterbeek – costurilor pe care le presupune turismul masificat.
Eugène Van Itterbeek, directorul de origine belgiana al Centrului Emil Cioran, implicat in mai multe proiecte din cadrul programului "Sibiu CCE2007", lanseaza un semnal de alarma care merita toata atentia: "In acest context, regret ca in cadrul «Sibiu, Capitala Europeana a Culturii 2007» chestiunea valorilor nu face obiectul unui proiect de reflectare filosofica si politica. Nimeni nu s-a intrebat asupra locului pe care il ocupa cultura in contextul complex al unei societati moderne, pluraliste, multiculturale. Un proiect de reflectare asupra teologiei saraciei nu a fost retinut de comitetul de selectie. Programul elaborat se constituie dintr-un amalgam de actiuni culturale care poarta majoritar semnul unei societati de consum, rezervat clasei avute, care aspira sa se bucure intr-un sens pur material".
Sergiu Nistor, comisar guvernamental al programului, observa faptul ca particularitatea Sibiului fata de alte capitale europene ale culturii ar putea fi reprezentat de faptul ca "paradoxal, chiar fata de fondurile relativ mari care s-au investit, anul 2007 nu i-a adus orasului nici o constructie culturala noua". Este motivul pentru care, spune Sergiu Nistor, scenele principale ale programului cultural s-au mutat "fie in cele trei piete istorice ale orasului, fie in structura temporara de tip cort instalata in dreptul bastionului Cisnadiei si botezata pompos Pavilionul Sibiu CCE 2007. Calendarul cultural a trebuit sa se adapteze acestei situatii, cu o supraincarcare in perioada de timp frumos si cu o presiune puternica asupra logisticii si programarii evenimentelor in perioada aprilie-octombrie". In atare conditii, inventivitatea organizatorilor programului si a operatorilor culturali a fost pusa la incercare, iar apelul la spatii neconventionale a fost o necesitate impusa a priori: "Hala Simerom si tramvaiul spre Rasinari pentru spectacolul de teatru («Faust in Transilvania» al lui S. Purcarete, de exemplu), dar si centrala termica nr. 3, pentru expozitii, ori spatiile Primarei municipiului sunt locurile care au suplinit, cu mult succes de public, absenta unor facilitati culturale clasice, dotate si echipate corespunzator".
Emil Hurezeanu scrie despre istoria cu accente magice a Sibiului si in acelasi timp realizeaza cateva portrete ale personajelor care au marcat aceasta istorie si cultura orasului deopotriva: "Cu 150 de ani in urma, cronicarii locului ne spun ca la Sibiu, pe treptele de langa vechea primarie, unde «citta alta» se-mbuca cu «citta bassa», cum apar cele doua niveluri ale orasului in planurile primului sau arhitect, italianul Visconti, salasluiau «purligarii». (…) Putini sunt aceia care mai stiu insa ca purligarii au fost adeptii unei secte de filosofi socratici, pedestri, imbracati adesea doar in panza de sac. Stateau de vorba incontinuu, despre viata, moarte si iubire, erau foarte instruiti si de familie buna. «Purligarii» erau filosofii Sibiului, contabilii sensurilor lui profunde. Detestati de burghezi, denumirea lor a devenit sinonima, pana in zilele noastre, cu ocara ingaduitoare cu care mamele-si cearta copiii neascultatori. «Purligarii», se spune, faceau mai ales urmatorul lucru: cereau cetatenilor cumsecade si dispretuitori un cuvant, o tema, un nume; apoi improvizau pe loc o intamplare sau un poem". Un astfel de personaj, spune Emil Hurezeanu, a fost poetul Mircea Ivanescu.
Andrei Codrescu: "Simteam prezenta fantomelor in podurile vechi"
Andrei Codrescu, sibianul plecat in adolescenta in America si devenit acolo unul dintre cei mai importanti poeti ai ultimelor decenii, scrie despre magia povestilor Sibiului: "Sibiul emana o singuratate adanca si simteam prezenta fantomelor in podurile vechi, in turnuri, in pietre, in ochii permanent semideschisi din podurile caselor. Nu cunosteam atunci povestea dupa care flautistul din Hamelin, Germania, a vrajit cu muzica toti copiii acelui oras german si i-a dus cu el peste munti, intr-un oras ascuns numit Hermannstadt. Am vazut eu acesti copii, stand cuminti in colturile bisericilor, agatati de turn, inghesuiti sub poduri. Am vorbit cu ei, am plans impreuna pentru parintii pe care nu aveau sa-i mai vada niciodata, din cauza flautistului vrajitor («The Pied Piper of Hamlin»). Este imposibil, chiar acum cand incerc sa-mi amintesc Sibiul copilariei in detalii sobre, sa despart locul de povestile ce-l impresoara".
Textul Monicai Store ridica problema incongruentelor legate de felul in care s-au produs renovarile din centrul orasului si face o incursiune pe terenul marketizarii traditiilor, pentru a observa cum se reconstruieste specificul sibian in conditiile unui moment de ruptura cum este cel de anul acesta. Capitolul dedicat abordarilor antropologice si istorice se deschide cu articolul profesorului Vintila Mihailescu, care analizeaza institutia vecinatatilor din Ardeal si din preajma Sibiului in special, in timp ce Anca serbanuta scrie despre un loc de rezistenta a burgheziei prin savoir-vivre – hotelul Imparatul Romanilor din Sibiu – in plina Epoca de Aur.
Prozatorii Cosmin Manolache si Calin Torsan participa cu doua texte in cheie biografic-minimalista in care se joaca cu fragmente disparate de amintiri din orasul pe care l-au cunoscut fie datorita experientei cazone, fie in vacanta la rude. Pe langa ei, Luiza Zamora si Vladimir Agrigoroaei scriu doua povestiri care vor face deliciul amatorilor de fictiuni istorice. In finalul volumului, un amplu capitol este dedicat evenimentului care a avut loc anul acesta la Sibiu – montarea lui Silviu Purcarete a spectacolului "Faust" in spatiul unei foste fabrici sibiene.
