Recitând apocaliptic şi optimist, totodată, crezul speculatorilor financiari, – şi nu oriunde, ci chiar la BBC News, în emisiunea de luni dimineaţă, din 26 septembrie – Alessio Rastani, un trader independent din Londra, a şocat întreaga lume prin cinismul afirmaţiilor sale. Probabil că necunoscutul Rastani a vrut să-şi facă publicitate sieşi şi site-ului pe care îl administrează, Leading trader. Dar e la fel de sigur că „adevărurile” sale – împărtăşite, dar nu declamate public, de întreaga lume a traderilor – ilustrează un comportament caracteristic care sfidează orice morală.
Pentru Rastani cei ce operează pe aşa zisele „pieţe” nu cred şi nici nu sunt în vreun fel interesaţi de planurile de salvare din Europa, ori de proiectele de relansare economică, ci de a fructifica cât mai bine financiar marea oportunitate pe care le-o oferă criza. De aceea, Rastani, produs tipic al capitalismului financiar al ultimilor două decenii, nu are nici un fel de inhibiţii: pentru el e sigur că „Goldman Sachs conduce lumea”, că „milioane de oameni îşi vor pierde economiile”, dar şi că aceasta este o veste bună pentru care s-a rugat multă vreme. Într-o postare din aceeaşi zi de pe site-ul său, intitulată Recesiunea globală/De ce mă rog pentru o nouă recesiune (Global Recession/Why I Pray for Another Recession) Rasani făcea următoarea „confesiune”: „În fiecare seară, înainte de culcare, mă rog pentru o altă recesiune. De fapt, dacă ne îndreptăm spre o nouă recesiune mondială bine, şi sunt convins că asta facem, visul pe care îl am de mai bine de trei ani se împlineşte! De ce? Pentru că sunt un «băiat rău», de aia! Pe de altă parte … o recesiune creează condiţii de piaţă «perfectă» ideale pentru a face bani. Acestea sunt condiţiile pe care majoritatea traderilor ca mine le aşteaptă cu aviditate.”
Astfel de comportamente, evidente chiar şi fără infatuarea unui trader în căutare de notorietate, au trezit reacţii dure şi neaşteptate din partea unor conservatori notorii. Tonul l-a dat la sfârşitul lunii iulie în The Telegraph, un articol al editorialistului conservator britanic Charles Moore, redactor şef la Spectator şi la Daily Telegraph, Şi dacă stânga a avut dreptate? (I’m starting to think that the Left might actually be right). Acesta acuză capitalismul financiar că distruge valori precum dreptatea, libertatea, responsabilitatea, autonomia, oportunitatea de a realiza ceea ce vrea. Charles Moore se revoltă în faţa unui sistem care „permite bogaţilor să acumuleze capital şi să plătească munca cât mai ieftin cu putinţă. Sistem de care doar o mică minoritate profită.” Dezbaterea a fost preluată apoi şi în Germania unde Frank Schirrmacher, de asemenea conservator notoriu, editor al influentului cotidian Frankfurter Allgemeine Zeitung a scris pe 15 august un editorial asemănător celui al lui Moore din 29 iulie, Am început să cred că stânga are dreptate (Ich beginne zu glauben, dass die Linke recht hat) în care constată că „practica arată nu numai că dreapta a luat-o pe o cale greşită, dar şi că acuzele cele mai grave ale duşmanilor săi din totdeauna se confirmă”.
La noi nici dreapta politică, nici comentatorii conservatori nu au îndoieli: creşterea inegalităţilor sociale şi a fracturii sociale sunt normale. O societate din ce în ce mai polarizată nu îi intrigă pe cei ce se revendică de la valorile conservatoare sau creştin democrate. Poate pentru că, vorba aceluiaşi Frank Schirrmacher, „creştin-democraţia şi-a pierdut sufletul”? 
Cristian Pîrvulescu este analist politic
