Securitatea, faţă-n faţă cu Ambasadorul Olandei

Ieri seară, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, a fost lansat volumul „Dosarul de Securitate al unui ambasador: Coen Stork“, lucrare ce cuprinde tot programul de urmărire pe care l-au desfăşurat organele represive ale României socialiste împotriva reprezentantului Ţărilor de Jos în ţara noastră.

Dosarul de urmărire informativă al celui numit de securişti „Stan“ este doldora de amănunte privind mişcările de zi cu zi ale ambasadorului, întâlnirile sale, discuţiile cu lux de amănunte pe care le-a purtat cu „elemente ostile regimului“, în special cu oameni de cultură recunoscuţi ca disidenţi, oraşele în care a călătorit, casele în care a intrat, convorbiri telefonice, românii şi străinii care i-au călcat pragul şi cu ce scop. Întreaga viaţă a diplomatului a fost pusă sub lupă dovedind astfel că Securitatea „nu precupeţea nici un efort“, cum se spunea în limba de lemn a epocii, pentru a-i „demasca“ pe „duşmanii ţării“.

În prefaţa cărţii, Dennis Deletant scria: „Dosarul de securitate al lui Coen Stork este, după ştiinţa mea, spre deosebire de cele întocmite foştilor sau actualilor cetăţeni români, primul dosar al unui străin publicat până în acest moment. Ca ambasador al Olandei în România între anii 1988 şi 1993, Coen Stork nu poate fi considerat un străin; dimpotrivă, el a devenit o figură emblematică, un participant activ la viaţa românească, un ghimpe în coasta autorităţilor române, al cărui curaj a spart tiparele privilegiilor diplomatice pentru a-şi manifesta solidaritatea cu acei români rămaşi în ţară care îndrăzneau să conteste regimul lui Ceauşescu. Dosarul trece în revistă măsurile luate de Securitate pentru supravegherea activităţii sale, în special acele acţiuni ale urmăritului care i-au pus la încercare vigilenţa, şi în acelaşi timp metodele folosite pentru atingerea obiectivelor. Aşa cum o dovedeşte conţinutul dosarului, o armă importantă a serviciilor secrete erau infor­matorii; ei demonstrează că însăşi instituţionalizarea controlului poliţienesc a făcut legale anumite forme de colaborare. Coen cunoaşte adevărata identitate a informatorilor din dosar, însă pentru cititori aceste personaje vor deveni familiare numai prin numele lor de cod. Ubicuitatea lor explică de ce Securitatea era pentru români o stare de spirit şi totodată un instrument de control totalitar.

Deşi rapoartele Securităţii ne dau anumite date din biografia lui Coen Stork, informaţiile sunt foarte succinte. S-a născut la Bussum, în Olanda, la 28 martie 1928, într-o familie înstărită. Tatăl său era industriaş, iar mama–fiica unui pictor din şcoala de la Haga, Floris Arntzenius. Arta a fost pentru Coen una dintre pasiunile constante. Şi-a petrecut anii adolescenţei la Bussum, unde a făcut şi liceul, după care a studiat la Universitatea din Leyda. A intrat în serviciul diplomatic olandez, iar în 1960 a fost numit în primul său post la secţia comercială a ambasadei olandeze din Bagdad. De acolo a ajuns la Pretoria, în Africa de Sud, unde, în primăvara lui 1964, a avut ocazia să fie unul dintre puţinii diplomaţi străini care au participat ca observatori la procesul lui Nelson Mandela şi al altor lideri ai Congresului Naţional African, ceea ce preşedintele Mandela nu a uitat niciodată. La finele anilor 1960 şi în 1970 a lucrat succesiv la Paris, Madrid, Buenos Aires, Helsinki şi Londra. În 1982 a fost numit ambasador la Havana, în Cuba, unde a lucrat timp de cinci ani. În activitatea sa din Cuba ­şi-a demonstrat permanent solidaritatea cu disidenţa faţă de regimului Castro, o dovadă a devotamentului şi respectului său pentru apărarea drepturilor omului, ceea ce îl va pregăti pentru experienţele din România. Următoarea şi ultima sa misiune a început prin numirea ca ambasador la Bucureşti, în 1988. Aici a devenit o figură familiară a oraşului, parcurgând străzile mai curând pe bicicletă, decât în maşina sa oficială. Colegii ambasadori i-au admirat curajul în zilele revoluţiei, când, deplasându-se peste tot pe două roţi, era o ţintă perfectă pentru contrarevoluţionari.“

Fragmente din dosarul de urmărire al lui Coen Stork:

„«STAN» (nume real STORK COENRAAD FREDERIK) a fost acreditat ca ambasador al Olandei la Bucureşti la 3 februarie 1988.

Este în vârstă de 60 ani, căsătorit cu STORK ELLEN VICTORIA, fotoreporter la un ziar englez, care nu locuieşte cu obiectivul, ci la Londra. Aceasta vine anual în ţară în timpul concediului, pe perioade de 7–10 zile.

Din măsurile întreprinse pentru controlul activităţii lui «STAN» au rezultat următoarele date de interes operativ:

1. În scurt timp de la venirea la post şi-a creat relaţii în rândul oamenilor de cultură şi artă, majoritatea aflaţi anterior în atenţia diplomaţilor englezi. Din rândul acestora a cultivat cu insistenţă pe cei cunoscuţi cu probleme de securitate (DINESCU MIRCEA, PLEŞU ANDREI, HĂULICĂ DAN, GHEORGHIU MIHNEA etc.), pe care i-a exploatat informativ, i-a instigat şi încurajat în atitudinile şi manifestările lor ostile, de pretinsă opoziţie. Contactele au fost realizate la reşedinţa sa, la acţiunile protocolare organizate de Ambasada Olandei sau alte repre­zentanţe diplomatice, precum şi la domiciliile ele­mentelor respective, în multe situaţii noaptea târziu, după orele 24.00.

De asemenea, s-a implicat direct în acţiunile antiromâneşti desfăşurate de ziariştii olandezi care ne-au vizitat ţara în această calitate sau sub acoperirea de turişti individuali, furnizându-le date şi informaţii ce sunt exploatate în propaganda externă defavorabilă R.S. România şi le-a facilitat scoaterea din ţară, prin curierul diplomatic, a însemnărilor, filmelor sau altor materiale cu conţinut ostil.

La 12 septembrie 1988, ambasadorul a cazat la reşedinţa sa două ziariste olandeze, venite ca „turiste“ care s-au deplasat a doua zi în judeţul Cluj unde au încercat să desfăşoare activităţi de presă neautorizate. Au fost avertizate şi s-au întreprins alte măsuri specifice de prevenire. Totuşi, după revenirea la Bucu­reşti, «STAN» le-a însoţit la domiciliile lui PLEŞU ANDREI, ASCANIO DAMIAN şi FISTOC ION, elemente protestatar-disidente. Au fost prevenite aceste contacte şi documentată activitatea ambasadorului.

În baza informării noastre, la 26 septembrie 1988, conducerea Ministerului Afacerilor Externe l-a atenţionat pe ambasadorul olandez în legătură cu activităţile sale incompatibile cu statutul ce-l are şi care contravin scopului acreditării în R.S. România. „STAN“ a adoptat o atitudine sfidătoare, afirmând că „este dificil să hotărască cu cine să stabilească contacte şi cu cine nu“, motiv pentru care „va informa guvernul olandez şi va cere instrucţiuni. (…)

Pentru încercarea secretarului I al Ambasadei Olandei de a o contacta pe CORNEA DOINA, precum şi în legătură cu activităţile incompatibile cu statutul de turist desfăşurate în 1988 de peste 40 cetăţeni olandezi a căror acti­vitate ostilă a fost documentată, «STAN» a fost din nou atenţionat la 31 ianuarie 1989 de conducerea Ministerului Afacerilor Externe al R.S. România. Ambasadorul olandez a avut o atitudine recalcitrantă, afirmând că «va insista» ca membri ai Ambasadei Olandei să aibă contacte cu CORNEA DOINA, iar în ce priveşte celelalte elemente a solicitat, în mod provocator, ca Ministerul Afacerilor Externe să pună la dispoziţie „lista persoanelor la care nu este agreat accesul“. De asemenea, deşi i s-a cerut în mod ferm să înceteze – atât el, cât şi alţi diplomaţi şi turişti olandezi activităţile ce contravin colaborării româno-olandeze – ambasadorul a afirmat că «nu poate promite că nu vor exista şi alte contacte cu persoane neagreate de autorităţi».

Nesocotind atenţionările Ministerului Afacerilor Externe, «STAN» a amplificat ulterior, în mod ostentativ, numărul invitaţiilor la reşedinţa sa, dar mai ales al vizitelor la domicilii şi al contactelor realizate pe stradă cu mai mulţi cetăţeni români ale căror poziţii sunt exploatate de cercuri ostile din exterior în acţiuni propagandistice antiromâneşti, astfel:

– la 5 februarie 1989 a organizat un prânz la reşedinţa sa, unde, pe lângă ambasadori şi alţi diplomaţi străini, a invitat, în mod neoficial, pe DINESCU MIRCEA, PLEŞU ANDREI, KOVACS ADALBERT şi ASCANIO DAMIAN, care au partici­pat fără a avea aprobare;

– la 13 martie 1989 a participat la o aşa-zisă petrecere orga­nizată de COVACI AUREL, traducător, căruia i-a solicitat date despre DEŞLIU DAN;

– în noaptea de 14-15 martie 1989 s-a întâlnit pe stradă cu DEŞLIU DAN, de la care a preluat un material cu conţinut deni­grator la adresa ţării noastre. Tot în luna martie 1989 a pri­mit în mai multe rânduri la reşedinţa sa pe BRUCAN SILVIU, susţinându-l în acţiunile sale ostile şi asigurându-l că va face cu­noscută activitatea lui mai multor ambasadori străini acreditaţi în România;

– în perioada 5-11 martie 1989, «STAN» a cazat la reşedinţa sa pe ALEXANDRESCU ADRIAN SORIN, cetăţean olandez de origine română. (Trimis în 1974 în calitate de lector de limba română la Universitatea din Amsterdam, în 1978 a refuzat să re­vină în ţară la expirarea misiunii şi s-a angrenat în acţiuni ostile R.S. România, motiv pentru care a fost inclus pe lista per­soanelor indezirabile. În perioada menţionată i s-a permis în mod excepţional intrarea în ţară pentru a-şi vizita mama grav bolnavă.) Ulterior, ALEXANDRESCU ADRIAN SORIN a publicat un articol cu conţinut deosebit de ostil la adresa ţării noastre, ale cărui idei erau vădit inspirate de ambasadorul olandez;

– la recepţia organizată la 28 aprilie 1989 cu ocazia zilei naţionale a ţării sale, «STAN» a invitat toate elementele cunoscute cu atitudini şi manifestări ostile, a căror participare a fost prevenită.

Comentând numărul redus al românilor care au dat curs invitaţiei, ambasadorul a afirmat că «întâmpină dificultăţi în desfăşurarea activităţii în România, fiind tot timpul descurajat de autorităţi în ce priveşte realizarea contactelor cu cetăţenii care au curajul şi critică deschis regimul». (…)

În ziua de 14 iunie 1989, exploatând prilejul oferit de încheierea misiunii în ţara noastră a secretarului II de la Ambasada Olandei, «STAN» a invitat la reşedinţa sa cetăţeni români, din care 7 erau cunoscuţi cu atitudini şi manifestări protestatar-disidente (DINESCU MIRCEA, DEŞLIU DAN, STĂNCESCU NICU, LEFTER BOGDAN, BOTEZ CELAC MARIANA etc.). Au fost întreprinse măsuri preventive, participând numai persoane oficiale, care au avut aprobarea în acest sens.

În zilele de 28 şi 29 iulie 1989, împreună cu soţia, aflată temporar în ţară, «STAN» a realizat două contacte cu CORNEA DOINA la Cluj-Napoca şi l-a vizitat la domiciliu pe scriitorul BUZURA AUGUSTIN.

Măsurile preventive de securitate întreprinse asupra principalelor legături ale ambasadorului olandez l-au determinat pe acesta să renunţe la tentativele de a le contacta la domicilii, continuând însă să le invite la acţiuni protocolare sau vizite particulare. (…)

– Primind invitaţia de a participa la lucrările Congresului al XIV-lea al P.C.R., «STAN» a dispus secretarei să comunice textual la Ministerul Afacerilor Externe că „ambasadorul Olandei refuză să accepte invitaţia“.

În timpul desfăşurării lucrărilor Congresului, ambasadorul olandez a desfăşurat o intensă activitate de influenţare negativă a ziariştilor şi reporterilor de televiziune străini prezenţi în ţară cu această ocazie. Astfel, în perioada 21–24 noiembrie a.c. a primit la reşedinţă 15 ziarişti occidentali (olandezi, francezi şi cana­dieni), cărora le-a acordat interviuri şi le-a prezentat date denaturate despre realităţile româneşti. Toţi aceştia – fără excepţie – au publicat ulterior articole sau au realizat reportaje de televiziune cu caracter denigrator.“