Timp de şapte ani, s-a infiltrat în grupările paramilitare şi, apoi, le-a dat raportul agenţilor FBI. A divorţat de patru ori, iar copiii lui îl considerau un străin. N-a locuit niciodată mai mult de şase luni în aceeaşi casă şi în acelaşi stat. Publicaţia americană Newsweek a discutat cu un fost informator al FBI-ului, care a acceptat să-şi spună povestea, pentru că nu mai are mult de trăit şi, după cum spune el, nimic de pierdut.
John Matthews a fost n-a fost niciodată o prezenţă constantă în viaţa băiatului lui, Dan. La fiecare şase luni, un alt oraş, un alt stat, un alt apartament. Dan locuia cu mama lui şi bănuia că tatăl lui face ceva ilegal.
Matthews are acum 59 de ani şi nu se mai teme de consecinţe: are probleme cu stomacul şi cu plămânii şi a făcut două atacuri de cord. El spune înţelege bine felul în care gândea fiul lui: Matthews este veteran de război în Vietnam, a trecut prin patru căsătorii şi îşi căra după el tot timpul un rucsac cu câteva schimburi, mâncare şi apă. “Danny a gândit mereu despre mine că fie sunt vreun infractor, fie, pur şi simplu, o epavă”, spune John.
Pe când familia lui credea că era implicat în tot felul de afaceri ilegale, John Matthews lucra ca informator la FBI. Se infiltra în grupările paramilitare, stătea cu teroriştii şi apoi raporta totul Biroului Federal de Investigaţii. “Când băiatul lui Matthews a aflat adevărul, în mintea lui, lucrurile au început să aibă sens”, îşi aminteşte avocatul care a asistat la scenă, Jesse Trentadue, care a dat în judecată FBI-ul.
Foarte puţini oameni recunosc public că au fost informatori ai FBI-ului. Dar Matthews are o boală la plămâni, a suferit două atacuri de cord şi şi-a dorit ca familia lui să ştie adevărul despre el, în ultimii lui ani de viaţă. “Ce va fi să se întâmple, aşa va fi”, explică el, referindu-se la activitatea lui ca informator din rândul teroriştilor.
“Oamenii ăştia sunt nebuni“
De când Barack Obama, un afro-american, a fost ales în funcţia de preşedinte al Statelor Unite, în 2008, numărul organizaţiilor extremiste a crescut de la 149 la 824, potrivit datelor oficiale al centrului pentru drepturile omului din Alabama, citat de Newsweek.
“Acţiunile teroriste se vor înmulţi şi vor fi din ce în ce mai puternice”, a explicat fostul şef al Departamanetului pentru Securitate Internă, Daryl Johnson, referindu-se la un raport al instituţiei publicat în 2009.
Cu toate că raportul a fost retras la plângerea repetată a conservatorilor, câteva luni mai târziu, un bărbat de 88 de ani a încercat să împuşte vizitatorii Muzeului Memoriei Holocaustului din Washington. Apoi, în 2010, nouă membri ai miliţiei creştine Hutaree au fost arestaţi pentru că plănuiau să-i omoare pe poliţiştii din Michigan. În ianuarie, un soldat dat afară din armată a fost arestat după ce a împuşcat mai mulţi oameni, printre care şi un judecător. La începutul lunii, FBI-ul a arestat patru pensionari din Georgia, pentru că aveau de gând să arunce în aer mai multe clădiri guvernamentale.
“Oamenii ăştia sunt nebuni. Dacă nu te înghit, îşi scot pistolul şi te împuşcă. Nu le pasă de nimic. Ei cred că, dacă răstoarnă guvernul, lumea va fi mai bună. Lumea lor ar fi un coşmar”, spune Matthews.
El a renunţat la şcoală devreme, pentru că visa să fie ca John Wayne, “aşa că m-am înscris la puşcaşii marini”. Însă, când s-a întors acasă din Vietnam, a simţit că oamenii nu apreciau deloc sacrificiile pe care le făcuse, iar mulţi dintre camarazii lui se îmbolnăveau din cauza erbicidelor folosite de armata americană, cunoscute sub numele de “Agent Orange”.
Anti-comunist convins, Matthews a avut mereu legături cu cercurile extremiste, însă, în septembrie 1990, şi-a dat seama că unii oameni merg prea departe. La o conferinţă organizată în cinstea revistei “Soldier of Fortune”, care scria despre mercenari şi pasionaţi de arme de foc, l-a cunosct pe Tom Posey. Pe atunci, era garda de corp a unui comandant din Nicaragua şi îşi iubea ţara, dar ura guvernul.
Unul dintre oamenii cu care Matthews s-a întâlnit era Tom Posey, şeful unei grupări paramilitare, Civilian Material Assistance (CMA). În anii ’80, CMA, cu încuviinţarea tacită a CIA-ului şi al Consiliului Naţional de Securitate, a antrenat luptători anti-comunişti în Nicaragua. Apoi, după ce războiul din Nicaragua s-a încheiat, Posey a fost condamnat că ar fi făcut contrabandă cu arme. Atunci, el a simţit că guvernul s-a folosit de el şi nimic mai mult.
Chiar şi Matthews se înrolase în gruparea lui Posey, în 1985. “Era un om mare, care îi ajuta pe cei care luptau pentru dreptate. Dar, odată ce războiul s-a încheiat, a simţit că şi-a pierdut gloria. Căuta altceva”, a explicat bărbatul.
O revoluţie iminentă
Posey i-a propus lui John să facă parte din nou din gruparea lui, convins fiind că o revoluţie americană era iminentă. De aceea, Posey se hotârâse să arunce în aer o uzină nucleară din Alabama şi să facă rost de arme pentru revoluţie. În acea clipă, Matthews a ştiut că trebuie să facă ceva.
“Nu-mi plac radiaţiile şi nu-mi plac chimicalele. Am învăţat despre ele şi nu vreau să am de-a face cu ele”, a povestit bărbatul. Apoi, a luat legătura cu FBI-ul. După câteva zile, un agent federal i-a propus să devină informator. Nu erau prea mulţi bani, 500 de dolari pe săptămână şi decontarea cheltuielilor, iar slujba era periculoasă. Dar Mathhews a simţit că face ceea ce trebuie. “Statul printre oameni nebuni era un lucru normal pentru mine, mă simţeam ca acasă”, îşi aminteşte bărbatul.
Viaţă dublă
Aşa că, din 1991, timp de aproape un deceniu, Matthews a colindat ţara alături de mai multe grupări paramilitare şi înstrăinându-se de cei cinci copii, pe care i-a avut din mariajele eşuate. Înregistra totul şi dormea întotdeauna cu pistolul pregătit. Petrecea alături de membri ai Klu Klux Klan-ului, vindea arme furate pe autostradă şi la benzinării şi era un obişnuit al târgurilor de arme şi întâlnirilor organizate de diverşi lideri paramilitari. “Aşa de multă încredere aveau în mine, eram ca o familie fericită”, îşi aminteşte bărbatul.
“Cei mai mulţi dintre oamenii care lucrează pentru FBI sunt falşi, dar Matthews pare autentic, el a vrut sincer să ne ajute”, spune un oficial al Biroului, citat de Newsweek.
Când Matthews revenea acasă, îl contacta pe agentul lui de legătură, Donald Jarrett. Se întâlneau în parcări, după miezul nopţii, sau în spelunci. John îşi primea banii, iar Jarrett, informaţiile. Misiunea lui Matthews era să-l păzească pe Posey, care avea în minte noi şi noi planuri, de la jefuirea rezervei de aur a statului până la a arunca în aer liniile de current electric din Alabama. Luni de zile, John a călătorit cu el, au împărţit aceeaşi cameră de hotel, i-a cunoscut familia. “Conduceam cu explozibilul la picioare, dormeam noaptea cu pistolul sub pernă, pentru că omul era ţicnit. Credea că toţi copiii care dispăruseră fuseseră răpiţi de extratereştri, care îi mâncau”, povesteşte fostul informator.
“Am făcut două războaie, dar nici unul n-a fost ca războiul împotriva terorismului din ţara mea“, explică el.
În 1992, îl cunoaşte pe Dave, un alt informator al FBI-ului şi veteran de război, pe când era la o întâlnire cu gruparea paramilitară Texas Reserve Militia. FBI-ul îi ancheta pentru spălare de bani prin intermediul unui magazin care comercializa arme. Când a aflat că Dave lucra, la rândul lui, ca informator, s-a simţit trădat.
Într-o dimineaţă de aprilie din 1993, Posey şi Matthews, împreună cu alţi membri ai miliţiei, erau la un fast-food şi discutau detaliile apropiatei revoluţii, pe care o plănuia Posey. Peste drum, a observat o maşină în care erau agenţi FBI sub acoperire. Înfuriaţi, Posey şi ceilalţi membri ai grupării s-au îndreptat către maşina lor, să-şi ia pistoalele şi să-i omoare. Matthews era prins la mijloc: şi-a luat puşca, dar a încercat să-l facă pe Posey să se răzgândească. Până la urmă, agenţii au plecat.
În următoarele luni, John Mathhews a încercat să-i facă pe Posey şi pe ceilalţi să renunţe la planurile lor de a declanşa o revoluţie. În septembrie, agenţii federali au reuşit să-l prindă pe Posey, chiar când se pregătea să jefuiască armurăria Browns Ferry, pe baza informaţiilor primite de la Matthews.
În ciuda eforturilor FBI-ului, Posey a fost condamnat doar pentru comerţ ilegal cu arme.
Trădarea
Într-o după-amiază a acestui an, John Matthews citea diploma înrămată, atârnată pe peretele din bucătărie: “Lui John W Matthews. Pentru recunoaşterea meritelor deosebite, pentru efortul depus în sprijinul FBI-ului, în lupta împotriva terorismului: 28 martie 1991- 30 mai 1998”.
După ce a renunţat să fie informator, viaţa lui a fost şi mai grea: băiatul lui de opt ani a murit din cauza unei boli la creier, a divorţat de ultima lui soţie şi a aflat că, din cauza Vietnamului, a făcut diabet, iar plămânii lui sunt distruşi. În 2008, a făcut două atacuri de cord. Atunci, a început să se gândească dacă ar putea lega cineva, vreodată, numele lui de cel al FBI-ului.
A dat peste un avocat, Jesse Trentadue, care a cerut FBI-ului să recunoască că i-au împuşcat din greşeală fratele, confundându-l cu unul din membrii grupării paramilitare Aryan Republic Army. De altfel, el a obţinut, până la urmă, această confirmare. Când citea despre caz, Matthews a dat peste numele lui. “Adică în toţi anii ăştia mi-am ţinut gura şi voi îmi faceţi numele public? Ce porcărie mai e şi asta?”
Împreună cu băiatul lui, Dan, a fost la biroul avocatului şi i-a povestit toată viaţa lui, sperând că asta îi va putea fi de folos. Nu îi mai păsa de consecinţe: nici FBI-ul şi nici grupările paramilitare nu aveau ce să-i mai facă.
