De data aceasta, bucatarul-elector a facut-o lata. Salata ce urma sa fie cat mai curand servita la Berlin dispune de atatea ingrediente incat amestecul pare imposibil. Maioneza marilor partide a inceput sa se taie, micile partide refuza sa-si puna la bataie „sarea si piperul”, astfel incat electoratul german cam poate sa-si puna pofta-n cui, urmand sa se culce, inca destule nopti, cu burta goala inainte ca politicienii sa recreeze „salata berlineza” in baza unei noi retete.
In primele zile dupa patul electoral german, lumea intreaga este martora unui poker politic nemaiintalnit, a carui miza o reprezinta cancelaria federala. Invingator va fi acela care va dovedi ca are nervii mai tari. Pentru germani, fiecare zi aduce noi spaime, pe cand traditiile politice se prabusesc pe rand. Cine ar fi luat in considerare acum cateva zile posibilitati precum coalitii „Jamaica” sau „de semafor”? Care analist si-ar fi risipit ideile si cerneala speculand la un eventual guvern minoritar? „Jamaica” ramane o mare necunoscuta, germanii neavand pe parcursul istoriei vreo coalitie crestin-liberalo-ecologista, pe cand alianta „de semafor” a existat doar in plan regional (la Bremen si la Brandenburg), esuand de fiecare data.
Cine ar fi crezut ca tocmai un sef de guvern va incalca traditia politica a tarii sale (din 1949 incoace), ce permitea Uniunii crestine (CDU/CSU) sa participe la scrutinuri ca o unica entitate politica? Acum, insa, cancelarul in exercitiu neaga aceasta cutuma conservatoare (neancorata in legea fundamentala) si sustine cu tupeu ca formatiunea sa politica ar fi castigat alegerile.
In aceste zile, Schroder se dovedeste mai agresiv si mai puternic decat contracandidata sa, Angela Merkel, vadit afectata de rezultatul slab obtinut de tabara conservatoare. Cei doi rivali vor initia de maine discutiile „de tatonare” cu celelalte partide (exceptand stanga extrema), iar cel care va reusi sa puna primul pe picioare o coalitie viabila isi va adjudeca „trofeul” cancelariei. Cum liberalii si „verzii” refuza cu obstinatie alierea cu inamicii politici, marea coalitie sau variantele guvernului minoritar, respectiv a unui alt scrutin raman unicele variante. Cum insa Schroder nu va accepta o mare coalitie sub o guvernare Merkel, iar sefa crestin-democratilor exclude coabitarea partidului ei sub actualul cancelar, se contureaza posibilitatea debarcarii ambilor, pentru ca cele doua partide sa poata cadea la pace. Ieri, tabloidul „Bild” relata despre un scenariu SPD, conform caruia Schroder ar fi dispus sa renunte la pretentiile de cancelar daca tabara conservatoare ar numi un alt candidat pentru functia de sef de guvern: de exemplu, pe premierul Saxoniei Inferioare, Christian Wulff (CDU) sau pe liderul bavarez Edmund Stoiber (CSU). „Un cancelar care se sacrifica pentru binele tarii, respectiv pentru a netezi calea unui nou guvern – asa ceva nu s-a mai vazut. Schroder ar intra in istorie drept unul dintre marii lideri germani”, scrie „Bild”, citand un responsabil SPD, ramas anonim.
Vom vedea in urmatoarele zile/saptamani cine anume va fi oaia sacrificata, respectiv de cate oi sacrificate va fi nevoie pentru un consens guvernamental. Cel putin un lucru e clar: capete vor cadea, pentru ca politica nu iarta…
