Circul facut ieri de Saddam in sala de judecata nu este chiar lipsit de sens. Insistenta maladiva cu care fostul dictator afirma ca este in continuare presedintele Irakului – ieri a facut-o de cateva ori – are doua ratiuni.
Contestand legitimitatea IST, Saddam contesta legitimitatea actualului regim politic irakian, a institutiilor statului, a actelor legislative emise de acestea si a noilor lideri. In consecinta, avand in vedere ca toate aceste institutii si structuri au fost create ca urmare a razboiului, Saddam vrea sa transforme propriul proces in procesul invaziei “ilegale” a Irakului de catre fortele coalitiei conduse de Statele Unite. De altfel, apararea a indicat ieri ca are de gand sa conteste atat legitimitatea tribunalului cat si pe aceea a autoritatilor irakiene si a prezentei militare straine pe teritoriul irakian.
In al doilea rand, o asemenea aparare nu are nici un fel de sorti de izbanda. Dar intentia lui Saddam si a avocatilor sai nu este sa castige. Ei stiu ca la proces asista o lume intreaga si se adreseaza in primul rand publicului arab pe care doreste sa il impresioneze prin atitudinea sa sfidatoare. Atunci cand Saddam ii admonesteaza pe judecatori, atragandu-le atentia ca vorbesc cu presedintele Irakului, el ii sfideaza de fapt pe americani, spre deliciul galeriei arabe.
Oamenii sai de curte au inteles acest lucru si au copiat atitudinea sfidatoare a stapanului. Solicitati sa isi decline identitatea de catre presedintele IST, judecatorul kurd Rizkar Mohammad Amin, atat fostul vicepresedinte Taha Yassin Ramadan, cat si fratele vitreg al lui Saddam, Barzan Al-Tikriti, au refuzat. Primul a raspuns eliptic ca identitatea i-a fost furata, al doilea ca numele sau este consemnat in documentele tribunalului. Toti acuzatii, cu Saddam in frunte, s-au declarat nevinovati.
Rechizitoriul citit de procurorul de sedinta, un anume domn Jaafar, a fost unul extrem de sever. Au fost mentionate “crime”, “masacre”, “violarea drepturilor si onoarei” populatiei irakiene si s-a amintit ca fostul regim “este responsabil de moartea a doua milioane de irakieni, in razboaie, represiuni si pretinse comploturi”. In momentul in care procurorul a afirmat ca fostul regim a cheltuit sume enorme pentru armament, avocatul a protestat, argumentand ca singura cauza supusa judecatii este masacrul de la Dujail.
Apararea a solicitat, cum era de asteptat, amanarea procesului cu cel putin trei luni, pentru a putea intra in posesia documentelor acestui caz. Presedintele completului a declarat ca nu are nici o obiectie, dar a fixat urmatorul termen pentru 28 noiembrie.
Mult anuntatul val de atacuri teroriste, care sa insoteasca debutul procesului, nu s-a produs. Asupra Zonei Verzi s-au tras doua tiruri de mortiere care nu au facut nici victime, nu au provocat nici pagube materiale.
Daca siitii si kurzii au salutat inceperea procesului despre care cei mai multi cred ca ar trebui sa se incheie cu trimiterea la spanzuratoare a lui Saddam, in zonele sunnite starea de spirit este cu totul alta. La Tikrit, “Scornicestiul” irakian, fortele americane au fost nevoite sa disperseze o demonstratie pro-Saddam, in vreme ce la Dujail oamenii nu se multumesc decat cu pedeapsa cu moartea.
