Numai taxele şi moartea sunt sigure? Nu şi în România, unde funcţionarii de la Finanţe ameninţă că blochează funcţionarea statului şi că nu mai încasează taxe şi impozite dacă nu li se achită bonusurile. Cu excepţia televiziunilor celor doi domni, ar trebui să ne bucurăm.
Poate funcţiona România fără stat? Nu vom şti niciodată dacă nu încercăm. Merită să încercăm? ABSOLUT! Să ne amintim despre cine vorbim când ne referim la angajaţii Ministerului de Finanţe care au declanşat cică un protest „spontan‘‘ – nu mai poate de spontan cu domnul sindicalist Marica defilând trufaş pe holurile ministerului – pentru că nu li s-au plătit bonusurile. Este vorba de doamnele acelea din spatele ghişeului care te tratează cu dispreţ suveran atunci când te duci să-ţi plăteşti dările la stat după ce ai stat ore în şir la cozi, pe banii şi pe nervii personali. Este vorba despre inspectorii aceia simpatici de la Fisc care te înnebunesc când îţi iau actele la purecat în speranţa ca îţi mai pot scoate nişte bani din buzunar pentru că oamenii au plan de încasări în funcţie de care primesc bonusurile acelea aflate în discuţie.
Este vorba de comisarii aceia încântători de la Garda Financiară care nu te lasă în pace până nu i-ai vărsat obolul „ acolo, de-o cafea‘‘. Este vorba de funcţionarii aceia exemplari de la Ministerul Finanţelor, instituţie care, pe lângă că se ocupă cu redistribuirea avuţiei naţionale, funcţionează şi pe post de capsulă a timpului în care urci în 2010 şi te trezeşti în anii ’80 ai celui mai negru comunism. Una peste alta o armată de birocraţi obtuzi şi insolenţi de vreo 30.000 de oameni plăţiţi bine din banii noştri. Cu ăştia ar trebui noi să fim solidari şi să-i sprijinim în lupta cu hidra politică de la vârf. Mulţumim, nu. Ameninţă că nu mai încasează taxele şi impozitele? Dar vă rugăm frumos, faceţi grevă şi nu ne mai luaţi banii! Vom fi cu toţii mai bogaţi şi mai veseli. Adică aproape cu toţii, pentru că într-un fel cu totul inexplicabil domnii Vîntu şi Voiculescu par să fie cei mai îngrijoraţi oameni din ţară pentru soarta finanţelor publice şi a strângătorilor de biruri. Cel puţin aşa a reieşit din programele Realitatea şi Antenelor care au plâns două zile încontinuu pentru soarta Fiscului şi a oamenilor de-acolo.
Ore după ore am văzut la televizor oameni angajaţi ai Ministerului, revoltaţi pentru că au salarii de 6-7 milioane şi că angajaţii de la Finanţe au cele mai mici salarii din sectorul bugetar, că ajungi să întrebi de ce Dumnezeu vor atâţia oameni să se angajeze la Garda Financiară şi nu se fac, de exemplu, profesori. Pentru că la mijloc este o minciună de proporţii. Birocraţii de la Finanţe sunt pricepuţi să ia altora banii din taxe şi impozite dar nu se pricep deloc să îi plătească ei înşişi.
Prin grija talentatului domn Vlădescu şi a predecesorilor săi angajaţii de la Finanţe au salarii foarte mici pe care plătesc nişte impozite foarte mici şi tot la acest salariu de mizerie se aplică şi „reducerea Boc‘‘ de 25%. Lă ăsta se adaugă bonusurile, care acolo se numesc „stimulente‘‘ pentru că, aparent, conţopistul român are nevoie să fie stimulat ca să îşi facă treaba şi nu oricum, ci cu 150% în plus, ca să fim exacţi. E o „inginerie financiară‘‘, care de fapt e o găinărie tipic românească prin care cei care au pâine şi cuţitul fiscale în mână îşi asigură un statut de castă privilegiată. C-aşa-i la noi, toată lumea vrea privilegii şi nimeni nu vrea să fie cetăţean de rând.
După plecarea lui Vlădescu, a venit talentatul domn Ialomiţianu care, în loc să transforme stimulentele astea în venituri impozabile, să le împartă relativ echitabil şi să le aplice fatalul 25%, le-a tăiat de tot numai ca ieri să se facă de râs şi să cedeze la presiunile „spontanilor‘‘.Dar există şi soluţii pentru Ministerul de Finanţe şi stimulii lui: Concediaţi 10.000 de oameni, şi celolalţi da-ţi-le salarile adevărate, nu alea de pe hârtie, reduse cu 25%. Cui nu-i convine, sunt 800.000 de şomeri în România!
Cât despre domnii Vîntu şi Voiculescu, orice grevă, orice protest şi orice blocaj e bun dacă asta îi apropie mai mult de scopul suprem, suspendarea lui Băsescu. Dacă pentru asta sunt nevoiţi să înghită o baltă de broaşte râioase, şi să plângă în văzul naţiunii de grija Fiscului, o fac şi pe-asta cu riscul de se face de râsul lumii.
