Acordul de la Geneva dintre Iran şi marile puteri intră în vigoare la 20 ianuarie pentru şase luni, au confirmat şefa diplomaţiei UE, Catherine Ashton şi ministrul iranian de Externe, Marzieh Afkham. Ashton a reprezentat cele şase puteri – SUA, Rusia, China, Franţa, Marea Britanie şi Germania – în contactele cu Iranul privind programul său nuclear contestat.
Iranul a acceptat limitarea îmbogăţirii uraniului, ca şi deschiderea programului său nuclear pentru inspecţii cotidiene din partea experţilor internaţionali, începând cu lunea viitoare.
Regulile fixate vor funcţiona şase luni, când urmază un acord nuclear final. În schimb, Iranul obţine o slăbire a sancţiunilor internaţionale financiare care i-au paralizat economia. Unii politicieni americani sunt preocupaţi şi cer sancţiuni mai severe contra Iranului şi nu slăbirea controlului. În schimb, preşedintele Obama a salutat acordul de la Geneva şi a afirmat că „va face să progreseze obiectivul nostru de a împiedica Iranul să obţină o armă nucleară”.
Occidentul consideră că programul nuclear, al Iranului i-ar permite să realizeze o bombă nucleară deşi Iranul susţine că acest program are scopuri paşnice. Acest acord îi permite Iranului şi acces la ajutoare umanitare şi medicale internaţionale dacă Teheranul nu va putea să folosească băncile americane şi majoritatea sancţiunilor rămân în funcţiune. Secretarul de Stat american, John Kerry, a declarat că noile negocieri reprezintă cea mai bună şansă pentru rezolvarea problemelor cruciale ale securităţii naţionale.
Suspiciunile rămân crescute atât de partea Teheranului, cât şi a Washingtonului după decenii de ostilitate datând după revoluţia islamică din 1979 din Iran care a dus la înlăturarea dinastiei şahului, susţinut de americani.
Noul preşedinte reformator iranian, Hassan Rohani, a întins mâna Occidentului, dar trebuie să ţină seama de susţinerea adevăratului lider al Iranului, ghidul suprem, ayatollahul Ali Khamenei pentru iniţiativele sale, pe fondul criticilor venite din partea facţiunilor extremiste.
Rusia şi-a făcut apariţia în negocierile nucleare ale Americii cu Iranul şi chiar ameninţă să mineze efortul sancţiunilor americane. Printr-un eventual acord energetic între Rusia şi Iran, Putin poate torpila negocierile nucleare Iran-Occident.
Un pact energetic potenţial între Moscova şi Teheran va complica eforturile Administraţiei Obama de a preveni noi sancţiuni contra Iranului, cerute de Congres. Deşi Rusia nu are nevoie de petrol, vrea să încheie un acord petrolier cu Iranul, o strategie pe termen lung a Rusiei în regiune.
Rusia şi Iranul sunt aproape de finalizarea unui acord petrol-troc privind comerţul nespecificat între Moscova şi Teheran în schimbul a 500.000 barili de petrol pe zi, adică jumătate din nivelul exporturilor iraniene. Intenţiile Rusiei sunt clare – pune Moscova în centrul eforturilor internaţionale pentru programul nuclear al Iranului şi trimite un semnal clar SUA că respinge eforturile occidentale pentru creşterea presiunii economice asupra regimului de la Teheran. Este un dublu succes – slăbeşte şi deranjează administraţia Obama şi clarifică lucrurile privind viitorul nuclear iranian.
