Întrerupte la începutul verii trecute, lucrările Comisiei parlamentare pentru revizuirea Constituţiei urmează să fie reluate luni, 3 februarie. Scopul declarat este de a se pune în acord textul proiectului de lege cu observaţiile Comisiei de la Veneţia şi ale Consiliului legislativ.
Din cauza intemperiilor, şedinţa Comisiei parlamentare, programată iniţial pentru data de 27 ianuarie, a fost amânată pentru 3 februarie. Asta, în condiţiile în care domnul Victor Ponta declara acum o săptămână: „Dacă trimitem la începutul lunii februarie, Comisia are sesiune plenară la sfârşitul lunii martie, deci după şapte săptămâni, mai ales că nu e un text nou.
Ei l-au văzut deja anul trecut, au avut nişte opinii, deci putem să avem până la sfârşitul lunii martie opinia Comisiei de la Veneţia“. (Calculele premierului sunt cam şchioape: de la 3 februarie până la 21 martie nu sunt nicicum şapte săptămâni.) Dacă se întruneşte pe 3 februarie, Comisia parlamentară ar avea nevoie de câteva zile pentru a discuta şi adopta modificările textului, după care textul va trebui tradus şi abia apoi transmis la Veneţia. Rămâne de văzut dacă membrii prestigiosului organism internaţional vor accepta termenele strânse impuse de oficialii de la Bucureşti.
Oricum, asta înseamnă că, din nou, dezbaterea publică asupra textului provizoriu va lipsi cu desăvârşire, conform unei tradiţii deja împământenite. E o strategie binecunoscută: laşi lucrurile să treneze (în cazul nostru, toată jumătatea a doua a anului 2013), după care, repede-repede că nu mai e timp, adopţi deciziile pe care le doreşti.
S-a lăsat impresia că ar exista deja o listă de observaţii ale Comisiei de la Veneţia, care urmează a fi luate în considerare la amendarea textului proiectului de revizuire existent, numai că acest lucru e fals. Există doar câteva opinii şi comentarii exprimate în mod informal, cu ocazia vizitei întreprinse în vară de către o delegaţie a Comisiei. Reprezentanta acestui organism, Tatyana Mychelova, a precizat recent: „Până acum au avut loc doar consultări informale, care nu au presupus documente oficiale; Comisia va pregăti o opinie de îndată ce îi va fi transmisă versiunea revizuită a proiectului de lege de revizuire constituţională. Conform regulilor Comisiei, opinia va fi făcută publică imediat după adoptarea în sesiunea plenară (sesiunea din martie), în măsura în care calendarul comunicat de către autorităţile române va rămâne neschimbat“.
Aşadar, e greu de crezut că textul ce va fi transmis forului european va fi unul care să nu primească observaţii majore din partea experţilor internaţionali. Cel mai probabil, Comisia parlamentară va primi un lung şir de critici (atât de la Veneţia, cât şi de la Curtea Constituţională), dintre care, inevitabil, multe vor fi trecute cu vederea. Iarăşi nu va fi timp de discuţii pentru că, nu-i aşa?, pentru a fi supusă referendumului o dată cu alegerile europarlamentare, legea de revizuire a Constituţiei trebuie adoptată în a doua decadă a lunii aprilie. Despre dezbateri consistente, mai întâi în Camera Deputaţilor, apoi în Senat, nici nu va putea fi vorba. La urma urmei, ce-ar fi de discutat, câtă vreme există o majoritate atât de substanţială?
Paradoxul situaţiei e că, deşi procesul de revizuire a Constituţiei va fi durat mai bine de un an, principalele etape se vor fi desfăşurat în mare grabă. Evident, în aceste condiţii nu poate fi vorba despre întrunirea consensului principalilor actori din sfera politică şi din societatea civilă. Având în vedere dificultatea – oricum imensă – a întrunirii condiţiilor de validare a referendumului constituţional, impresia că revizuirea e opera unui mic segment al spectrului politic va creşte probabilitatea ca întregul demers să fie invalidat de către electorat.
Dar despre şansele de succes ale unui referendum de revizuire a Constituţiei şi despre implicaţiile unui posibil eşec îmi propun să discut în detaliu cât de curând.
