Bloggerii scriu, marți, despre numărul de autorizații de construire care, anul acesta, au scăzut cu un procent de 12-14%, dar și despre militarii români, care se află în misiune în Kandahar.
Moise Guran scrie, pe blogul său, despre scăderea numărului de autorizații de construire, în ianuarie 2016, comparativ cu iarna anului trecut, cu un procent între 12 şi 14%, atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru cele nerezidențiale.
„Înainte de criza din 2008, construcţiile făceau 11% din PIB-ul României şi o bună parte din prosperitatea cunoscută de români până la acel moment, de acolo a venit. Deși criza s-a cam terminat din 2011, un al doilea val de emigrație, poate mai mare decât primele (oricum un val de peste 1 milion de români) s-a produs, aparent inexplicabil. Nimeni n-a corelat asta cu căderea construcțiilor începând din 2012, permanent. Acum problemele astea, pe care le suspectez, mai ales cea cu Legea dării în plată, are mai multă legătură cu anul electoral. Ne-am făcut obiceiul să facem totul ţăndări în anii electorali, ca şi cum la anul n-am trăi tot noi în ţara asta. Acum, eu nu zic că normele de incendiu n-ar fi chestii importante, sau că Legea Dării în plată trebuie făcută aşa cum zice BNR, dar hai să fim atenţi cum învârtim aceşti elefanţi birocratici în magazinul cu porţelanuri, că această cădere de 15% înseamnă sute de mii de locuri de muncă, ce au fost cel puţin amânate, dacă nu cumva anulate, din cauza unor incertitudini”, scrie Guran.
Pe blogul lui Adelin Petrișor citim despre militari români din Kandahar, Afganistan.
„Militarii români nu au misiuni ușoare în Afganistan, așa cum au unii senzația acasă. 450 de infanteriști păzesc baza din Kandahar, bază în care sunt cam 8000 de oameni. Misiunea nu e ușoară. În doar câteva ore, în centrul bazei a căzut un proiectil de 107mm, iar o patrulă americano-română a declanșat o bombă îngropată pe drum”, scrie Petrișor, din baza din Kandahar.
Cristian China Birta scrie despre singurul Club Sportiv Parohial din România.
„Pentru a nu divaga, vreau să vă spun că există și este unic în țară Clubul Sportiv Parohial ”Ștefan cel Mare și Sfânt”, din București. În certificatul de identitate sportivă stau înscrise secțiile de rugby, volei și handbal, dar după discuția cu preotul s-ar putea să apară și oină. Ideea a fost simplă. Biserica trebuie să își facă marketing social, iar o atitudine de a atrage tinerii spre religie este și sportul. La rugby deja s-au înregistrat și primele rezultate, astfel că un raft din sala de meditație s-a transformat, ad-hoc, în vitrină cu trofee. Fetele de la rugby, pregătite de Ștefan Popescu sunt plecate în cantonament la Mănăstirea Bistrița de Vâlcea. Acolo au toate condițiile de cazare și masă, iar despre pregătire fizică vorbim tot în termeni laudativi. În plus, dincolo de antrenamente, ele ajută la treaba din bucătărie, pregătindu-se astfel și pentru viață. Tactica nu e nouă, după cum îmi spune părintele Sergiu. Băieții au fost, la rândul lor, într-un cantonament la Mănăstirea Izbuc, unde au descărcat la foc automat cărămida necesară construcției noului corp bisericesc. Iar lista cu astfel de exemple poate continua…Pentru înființarea CS Parohial ”Ștefan cel Mare și Sfânt” București a fost nevoie de binecuvântarea (aprobare în termeni bisericești) Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Acesta chiar a primit o minge de rugby din partea sportivilor, cu ocazia unei întâlniri, acest cadou fiind, în opinia mea, o genială legătură cauzală între rugby și social”, scrie bloggerul.
