15.3 C
București
luni, 23 mai 2022
AcasăSpecialRepublica Moldova, după 25 de ani de independenţă (I)

Republica Moldova, după 25 de ani de independenţă (I)

Scriam acum câteva săptămâni că în Republica Moldova te fascinează, dar mai ales te îngrijorează, interesul crescut faţă de cei morţi în raport cu cei vii. Arătam că acolo până şi alegerile preşedintelui şi Parlamentului se fac de cei morţi: o ţară cu o populaţie de 2,9 milioane de locuitori are 3,226 de milioane de alegători. 

Recent, un ministru important al guvernului “proeuropean” condus de oligarhul Plahotniuc, Corina Fusu (ministru al Educației), posta pe o reţea de socializare o fotografie cu un comentariu. Trecând peste faptul că avea cinci greşeli gramaticale în acea postare de trei rânduri, ceea ce nu face onoare unui ministru al Educaţiei, dumneaei susţinea ceva halucinant din punctul meu de vedere. Să explic. În faţa Gării feroviare din Chişinău exită o piaţetă cu spaţiu deschis şi de ani buni de zile în weekend aici avem un soi de piaţă improvizată de vechituri. E un soi de bazar şi talcioc. Doar că cei care vând nu sunt comercianţii obişnuiţi, ci în mare parte oameni foarte nevoiaşi, bătrâni care-şi vând ce mai au prin casă ca ultimă sursă de supravieţuire. Asta e baza celor care vin aici. Tot aici a fost ridicat acum câţiva ani Monumentul în memoria victimelor deportărilor staliniste. Doamna Fusu posta o fotografie în care se vedea foarte clar acest monument, iar bătrânii cu vechiturile lor aşezaţi direct pe caldarâm în jurul monumentului fac negoţul sărăciei. Dumneaei susţinea că această imagine e o profanare adusă memoriei victimelor şi pentru a avea o „capitală civilizată” ar trebui să facem curăţenie şi să-i mutăm pe aceşti cetăţeni de acolo. Şi continuă să se lupte cu duşmanii ei politici care, culmea, nu se află nici la putere, nici la primărie, unde se află tot oamenii de pe statul de plată al oligarhului nr. 1.

Asta era ideea. Iarăşi vedem un interes crescut faţă de „victimele trecutului” şi o ignoranţă crasă faţă de „victimele vii”, reale, de lângă noi, faţă de care avem o responsabilitate imensă, mai ales dacă eşti om politic. E bine că avem un astfel de monument, e bine să ne comemorăm victimele, însă a folosi victimele trecutului în bătăliile simbolice şi mai ales împotriva propriilor cetăţeni încă în viaţă mi se pare un mare cinism şi o ipocrizie fără margini. Această fotografie în care avem imaginea victimelor trecutului decedate în mod tragic şi victimele unui stat eşuat cu o populaţie la limita de jos a sărăciei, migraţiei şi mortalităţii mi se pare imaginea perfectă a tragediei basarabene actuale.

Haideţi să privim puţin nişte date:

  • Republica Moldova este țara a cărei populație descrește cel mai rapid din lume. Cel puțin așa afirmă BBC în aplicația instalată pe site, menită să calculeze al câtelea om din istoria lumii ai fost când te-ai născut. Calculele se bazează pe datele prezentate de Organizaţia Naţiunilor Unite. 

  • În Republica Moldova mai mulți oameni mor decât se nasc. Potrivit BBC, numărul populației din țara noastră scade cu 106 persoane pe zi. În fiecare oră se nasc 5 oameni, 6 mor și 4 pleacă din țară. Totodată, speranța de viață este de 68,2 ani (72,1 pentru femei și 64,4 pentru bărbați).

  • În ultimii 16 ani ponderea copiilor a scăzut de la 23,8 la 16 la sută din totalul populației. (sursa)

  • Din totalul de 2,9 milioane, cât este estimată populaţia ţării, 520.000 de cetățeni moldoveni locuiesc și muncesc în afara țării. Dintre aceștia, 411 mii sunt plecați pe termen lung şi aproximativ 109 mii persoane sunt migranți sezonieri. Aproximativ 35 de procente din gospodăriile casnice din Republica Moldova au cel puțin un membru al familiei sau o rudă foarte apropiată. (sursa)

  • Aproximativ 25% din populaţia ţării trăieşte sub pragul absolut de sărăcie, restul doar în sărăcie.

  • Statisticile presupun că dacă nu se vor regla procesele actuale de dezvoltare a  ţării, atunci peste 20-30 ani în R. Moldova vor rămâne doar circa 20 procente din populaţie. Migraţia în masă îşi spune cuvântul. Majoritatea persoanelor apte de muncă, în special tineretul (80%), au dorinţa de a emigra. (sursa)

 

Putem să continuăm cu cifre mult mai îngrijorătoare despre corupţie, distrugerea infrastructurii, creşterea catastrofală a sărăciei şi inegalităţii, mortalităţii şi speranţei de viaţă etc. Şi e foarte clar că marile probleme ale Moldovei nu sunt legate de „identitate”, „monumente”, „panglici”, „limbă”, „geopolitică” şi alte bătălii simbolice. Marile probleme ale populaţiei sunt legate de locurile de muncă şi sărăcia care i-a adus în pragul colapsului. După 25 de ani de la independenţă, Republica Moldova este în pragul dizolvării. Revenim.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă