28 iulie 1978. Generalul locotenent Ion Mihai Pacepa, adjunctul sefului Directiei de Informatii Externe a Securitatii, aflat in misiune in RFG, alege libertatea. Dupa unii – tradeaza, dupa altii – “defecteaza” in SUA. La Bucuresti, Nicolae Ceausescu, umilit si ridiculizat, numeste o noua conducere in spionajul romanesc. Din acest moment, “elita” DIE va fi formata din “cadre sigure si deplin devotate”. Personalul este selectionat din structurile de represiune politica din Ministerul de Interne. DIE are un nou sef. Generalul locotenent Nicolae Plesita este alesul. “Tel maitre, tel valet” – “Asa stapan, asa servitor”. Ii sunt date puteri depline pentru reorganizarea si restructurarea spionajului romanesc. Plesita a facut-o dupa chipul si asemanarea sa. Adica, dupa cum s-a priceput. In SUA, generalul Ion Mihai Pacepa primeste cetatenia si protectie americana. La 17 august 1978, in regia generalului Nicolae Iscrulescu (sef al Directiei Procuraturii Militare), Pacepa este condamnat in contumacie. De doua ori la pedeapsa cu moartea, degradare militara si civila si confiscarea totala a averii. Simultan, noul sef primeste misiunea de a-l gasi si lichida pe Pacepa si de a indeparta “cartitele pacepiste”. Era primul succes al lui Plesita in actiunea de carpire a orgoliului “mult-iubitului si stimatului” tiran. Pacepa reactioneaza la acuzatiile aduse de Plesita: “Am trait intr-o societate corupta si am fost corupt asa cum era cea mai mare parte a celor care ma acuza”.
Fals si uz de fals impotriva ofiterilor SD
Plesita a epurat aparatul DIE dupa cum l-a dus mintea. Avand insa in vedere sa nu se atinga de pilele mai-marilor partidului. A inceput cu brigada SD (Secret Documents), fosta TS (Tehnico-Stiintifica), considerata fieful lui Pacepa. Unul dintre cele mai profitabile departamente ale Securitatii. Coordonatorii rezidentelor externe DIE din “ciupercile” SD aveau sute de colaboratori in firme straine. Finalizau tematici evaluate la zeci de milioane de lei-valuta. Lucrau in sedii conspirative ale “ciupercilor” si brigazii independente SD sau “la acoperire”, in intreprinderile de comert exterior ale Securitatii. Aveau contact numai cu unitatea sau cu ofiteri de legatura. Nu aveau acces in sediul central DIE din Batistei, numit “Banca”. Putini lucratori aveau cunostinta de ofiterii pe deplin conspirati. Calificativele pacepistilor de la tehnic se regasesc in fisele de apreciere anuala. Se bazau pe rezultatele comparate cu prevederile ordinului de misiune. Calificativul se inregistra in dosarul de cadre. Nu se stie, in momentul de fata, cine a arhivat fisele de apreciere, dosarele de cadre, dosarele operative gestionate la nivelul unitatii, rapoartele si adnotarile superiorilor, rapoartele ofiterilor de legatura, rapoartele de analiza intermediara. Toate acestea nu contin nici o informatie clasificata. Ele pot dovedi abuzul facut de Plesita si gasca, prin fals si uz de fals, la adresa ofiterilor SD. Ordinele de trecere in rezerva a acestora sunt nule de drept. Plesita, un om simplu, trecut fortat prin scoala Securitatii, avea o ura viscerala fata de “intelectualitatea” DIE, reprezentata de personalul tehnic (cu studii superioare) din acest departament. Brigada SD avea ca obiect de activitate spionajul tehnic si economic. Ofiterii de informatii externe erau specialisti in culegere de informatii tehnice si economice, direct sau prin agentura. Nu aveau de-a face cu politia politica din acea perioada. Tinerii ofiteri faceau stagii de instruire in spionaj de peste doi ani in centrul special de la Branesti. Tehnicii nu furau orbeste. Aveau cunostinte multiple in inginerie, organizare, eficienta, productivitate. Trebuiau sa ia decizii in timp real, daca si unde puteau fi folosite tehnologiile furate. La nivelul tinerilor ofiteri operativi din DIE – si in mod deosebit al celor de la “acoperire” – nu exista absolut nici o informatie pe care sa nu o fi stiut Pacepa si care, divulgata, ar fi putut pune in pericol securitatea statului roman sau sa aduca prejudicii DIE. In perioada '68-'78, datorita deschiderii Romaniei in Vest si cu voia serviciilor straine, au fost aduse in tara tehnologii de varf. S-au creat noi locuri de munca, platforme industriale (platforma Pipera), laserii, locomotivele, melamina, fibra optica. Pana in anii '90, la ICE Felix – Fabrica de Calculatoare Electronice SA a functionat un departament de fibra optica. Singurul din tara. A fost creat prin “aportul” brigazii SD, special pentru baiatul generalului Doicaru, seful SIE. Generalul Doicaru a fost “sinucis”, si el, in conditii neclare, dupa revolutie. Cu voie de la SIE, fiul sau bate Venezuela in lung si in lat. Brigada SD avea un statut independent, invidiat de “unitatile de linie” (politic, emigratie, iredentism etc.). Nu a avut nici o legatura cu unitatile de represiune politica. Prin fals, uz de fals, delatiune, Plesita si “cadrele sigure si devotate” initiaza trecerea in rezerva a pacepistilor “potentiali tradatori”. Criteriile si modalitatea practica prin care Plesita si gasca au restructurat aparatul DIE, trecand in rezerva ofiterii cu studii superioare, au avut la baza arbitrarul si folosirea de documente falsificate. Desi au avut calificative exceptionale, dupa tradarea lui Pacepa au fost scosi pe usa din dos a MI-ului, fara nici o explicatie. “Asa s-a dispus!”
Plesita cade in dizgratie
Generalul Pacepa, prin intermediul congresmenilor americani Dick Cheney (actualul vicepresedinte al SUA), Frank Wolf, Cristopher H. Smith si Ginny Young, consulul SUA la Bucuresti, face presiuni pentru aducerea in SUA a fiicei sale Dana, a ginerelui Radu si a fostei sale sotii, Ileana. In Bucuresti, Plesita regizeaza un accident pentru intimidarea lui Wolf, Smith si Young. Esueaza. Fundatia pentru drepturile omului “Jamestown” din Washington initiaza o campanie mediatica pro-Pacepa. Disperat, Plesita intareste supravegherea si terorizeaza familia Pacepa. Prin Ministerul de Interne, Directia a II-a Contraspionaj Economic, amplifica monitorizarea pacepistilor trecuti in rezerva. Se trece la reeducare. Dupa moda vremii, pacepistii sunt incadrati in productie. Ministerul de Interne, prin actiunile sale, distruge cariere civile, ruineaza casatorii, indeparteaza copii si neveste, compromite situatia sociala si materiala a fostilor ofiteri. Neavand dovezi de tradare. Dupa terminarea epurarilor, Plesita raporteaza ca “aparatul este sigur si devotat”. Spionajul tehnic este in cadere libera. Rata tradarilor creste ingrijorator, iar atmosfera devine tot mai tensionata. Ceausescu il demite pe Plesita pentru incompetenta si il marginalizeaza la scoala de securisti de la Gradistea. In iulie 1988, Pacepa sarbatoreste 10 ani de libertate. CIA apreciaza public: “Pacepa a avut o contributie importanta si unica adusa Statelor Unite”.
Reabilitarea “tradatorului”
In decembrie 1989, huiduit de “clasa muncitoare”, parasit de elita activistilor, Ceausescu este inlaturat. Revolutionarul Virgil Magureanu, fost Astalos dupa unii, Mihai Mihaila dupa altii, dar sigur subordonat al lui Pacepa, organizeaza SRI. Ministerul de Interne se reorganizeaza. DIE devine SIE. Dosarele de cadre, de urmarire informativa, de supraveghere generala, de informatori si/sau colaboratori dispar. In urma actiunilor si presiunilor americane, fiica, ginerele si fosta sotie a lui Pacepa ajung in SUA. Americanii incurajeaza solutionarea cazurilor fostilor colaboratori romani ai serviciilor de informatii. La Bucuresti, unii se inflameaza, altii iau pozitii corespunzatoare. In februarie 1999, directoratul SIE, sub Catalin Harnagea, declara ca va aviza favorabil toate cererile de achitare a sentintelor de condamnare la moarte pronuntate inainte de 1989 impotriva unor ofiteri DIE. Cu tupeul caracteristic, Plesita se erijeaza in continuare in superspionul romanilor. Se lauda ca este consilier permanent SIE. Isi inteteste atacurile la adresa “tradatorului” Pacepa in media. Plesita a fost inaintat la gradul de general colonel dupa revolutie de unul dintre guvernele pesediste. SIE nu i-a dat numele in Monitorul Oficial. Si nu confirma. Spun ca, in baza lor de date, Plesita figureaza ca general maior. De-abia in februarie 2005, in urma unor articole dure aparute in “Romania libera”, SIE s-a detasat de Plesita. La 7 mai 1999, din proprie initiativa, procurorul general Mircea Criste inainteaza recursul in anulare impotriva sentintei de condamnare la moarte impotriva lui Pacepa. 8 iunie 1999 – Pacepa este achitat. Este repus in toate drepturile militare si civile si ii este anulata sentinta de condamnare la moarte. Ii este restituita averea confiscata si este recunoscuta “contributia determinanta a generalului la caderea comunismului”. Statul roman se obliga sa-l despagubeasca material si moral. SIE ii restituie gradul de general locotenent, ii acorda pensie militara si este obligat sa ia masuri de reabilitare a imaginii generalului. Avocatul Catalin Dancu este angajat pro bono sa se ocupe de caz. Pacepa declara ca nu a cerut nimanui absolut nimic. Totul reprezinta initiativa statului roman. Oficial, Pacepa transmite multumiri prietenilor si rudelor sale (familiei Pacepa, Lupan, Gabudeanu si Turianu), carora “le-a facut viata un iad in perioada 1978-1989”, precum si sefului de cabinet si soferului sau. Nici o vorba despre fostii sai subordonati. Pacepa avea obligatia de a-si cere scuze publice pacepistilor care au fost prigoniti dupa fuga sa. Pacepistii nu l-au invinuit pe Pacepa pentru ce au patimit.
