Romanialibera.ro a parcurs documentele citate şi vă prezintă o analiză factuală a situaţiei din Egiptul condus de 30 de ani de dictatorul Hosni Mubarak.
Relaţia cu SUA
Mai multe documente dezvăluite de WikiLeaks au creionat relaţia bilaterală dintre Egipt şi SUA, aliate în procesul de pace dintre israelieni şi palestinieni, dar mai ales în problema iraniană.
Documentul din 31 martie 2009, semnat de ambasadorul Margaret Scobey, pregăteşte „terenul” pentru vizita generalului Schwartz în Egipt.
Referitor la problema israelo-palestiniană este accentuat un soi de şantaj diplomatic, pentru ca Egiptul să continuă să susţină pacea.
„Relaţia militară între Egipt şi SUA este puternică, dar ar trebui schimbată pentru a reflecta noile ameninţări regionale şi transnaţionale”, se arată în telegramă.
„Trebuie accentuată combaterea ameninţărilor crescânde, inclusiv securitatea la frontieră, anti-terorism, apărare civilă şi menţinerea păcii.”
„Egiptul continuă să îmbunătăţească eforturile de combatere a traficului de arme în fâşia Gaza, însă o decizie a mareşalului Tantawi de amânare a proiectului împotriva tunelurilor subterane ameninţă progresul.”
„Preşedintele Mubarak şi liderii militari consideră contribuţia anuală a SUA, de 1,3 miliarde de dolari, drept o ‚compensaţie intangibilă’, pentru instituirea şi menţinerea păcii cu Israel. Beneficiile sunt evidente: Egiptul rămâne la pace cu Israel iar SUA are prioritate la accesul prin Canalul Suez şi spaţiul aerian egiptean.”
SUA promovează în continuare reformele democratice în Egipt, însă guvernul egiptean se teme că eforturile acestea vor da mai multă putere Frăţiei Musulmane, care are deja 86 de mandate în parlamentul de 454.
Reformele economice continuă dar sunt afectate de sărăcia care afectează 35-40% dintre cetăţeni. Comerţul între cele două ţări s-a dublat în ultimii 4 ani, ajungând la 9 miliarde de dolari în 2008. SUA exportă în Egipt de două ori mai multe bunuri decât importă.
Lupta guvernului egiptean cu abuzurile poliţiei
Într-o notă din 15 ianuarie 2009, ambasadorul american la Cairo, Margaret Scobey, sublinia felul în care poliţia egipteană, slab pregătită şi cu deficit de personal, tratează infractorii, dar şi demonstranţi, deţinuţi politici sau martori nevinovaţi.
„Tortura şi brutalitatea poliţiei sunt endemice şi întinse în Egipt. Forţa brută este folosită în special pentru a extrage informaţii de la criminali de rând, dar şi de la anumiţi prizonieri politici şi nevinovaţi.”
Potrivit datelor provenite de la organizaţiile neguvernamentale „există sute de incidente ce implică tortura doar în secţiile de poliţie din Cairo (…), începând cu incidente majore, cum ar fi focurile de armă accidentale, dar letale care provoacă revolte în diferite zone, până la civili împuşcaţi de ofiţerii de poliţie din cauza unor certuri referitoare la amenzi de circulaţie.”
Activişti pentru drepturile omului pun problema felului în care poliţia se comportă cu cei interogaţi pe seama problemelor personale ale ofiţerilor, generate de starea deplorabilă a economiei, se arată în notă.
Guvernul a început în ultimii 5 ani să recunoască abuzurile poliţiei. Totuşi, în ciuda declaraţiilor, nu a început să lupte pentru transformarea poliţiei şi serviciilor de pază din instrumente ale regimului în instrumente de protecţie a poporului.
SUA va continua să finanţeze programe de training pentru poliţia egipteană şi va sprijini organizaţii neguvernamentale pentru a începe munca productivă în acest sens.
Activismul promovat de bloggeri
Într-o altă notă, din 30 martie 2009, ambasadorul Scobey sublinia importanţa pe care tinerii încep să o aibă în materie de discurs politic prin intermediul blogurilor, care le permit să-şi exprime poziţiile, având un rol important în creşterea libertăţii de exprimare.
Discuţiile sensibile abordate de internauţi, cum ar fi hărţuirea sexuală, tensiunile dogmatice sau armată reprezintă o schimbare semnificativă faţă de situaţia din 2004 şi au influenţat societatea şi presa.
Paradoxal, rolul bloggerilor ca şi o mişcare activistă unitară a dispărut, din cauza climatului politic restrictiv, a măsurilor guvernamentale şi a tensiunilor între bloggeri.
La nivel individual, anumiţi bloggeri au continuat să dezvăluie abuzurile poliţiei şi ale unor companii.
Guvernul permite în general expunerea unor păreri contrare cu excepţia atacurilor la adresa preşedintelui Mubarak sau a islamului.
Citiţi partea a doua duminică, pe romanialibera.ro
