România a ocupat ultimul loc în grupă la Campionatul European de fotbal, după ce a fost învinsă cu 1-0 de modesta echipă a Albaniei. După prima înfrângere în fața albanezilor, după 68 de ani, majoritatea comentatorilor au criticat greșelile punctuale ale selecționerului Anghel Iordănescu.
Însă, fără să renunțăm la comentariile despre greșelile punctuale nu trebuie să uităm situația de ansamblu a fotbalului românesc. Iordănescu, care are vina sa pentru eșec, a fost „antrenorul secolului”, sigur, este vorba de secoulul trecut. Dar performanțele obținute în anii 90 s-au bazat pe jucători crescuți înainte de 1989. Nu sunt un nostalgic al acelor vremuri, dar este clar că, măcar din motive propagandistice, regimul comunist era interesat de performanțele sportive. Acum, creșterea juniorilor a fost abandonată. Sigur, la acest capitol toată lumea laudă exemplul lui Gherghe Hagi, însă, specialiștii atrag atenția că echipele lui de juniori nu au parte de competiție și, în aceste condiții, progresele pot fi limitate. Cu cine s-ar putea bate juniorii lui Hagi? Fotbalistul Mihai Roman a povestit că, atunci când avea 16 ani, a devenit jucătorul Stelei. Însă, a părăsit echipa după ce, timp de patru zile, antrenorul a uitat să-l testeze, deși tânărul venise la București tocmai de la Putna. O poveste similară are și mama fotbalistului Denis Alibec, alungat de Steaua de la juniori în 2004. “Antrenorii de acolo l-au distrus psihic. Nu se poate să-i spui unui copil de 15 ani să se lase de fotbal, că nu ştie să alerge! Astfel de oameni distrug multe talente”, a comentat mama acestuia. În timp ce oamenii lui Gigi Becali își bat joc de tinerii fotbaliști, Spania a dezvoltat o strategie pentru juniori, câștigând trofeee la toate categoriile de vârstă, Belgia a dezvoltat un program pentru juniori, până și Elveția câștigat un campionat mondial de juniori în 2009 (evident că între timp acei juniori au ajuns la maturitate).
Presupunând prin absurd că un copil reușește să devină fotbalist și nu moare pe teren din lipsa îngrijilor medicale, îl așteaptă un climat puțin favorabil performanței. În ultimii 26 de ani, a fost greu să progresezi într-un fotbal condus de personaje precum Mircea Sandu, Gigi Becali, Cristi Borcea, Dumitru Dragomir, Jean Pădureanu sau Gheorghe Ștefan. Sigur, ei au început să dispară, dar urmele sunt adânci, era greu să progresezi într-un fotbal în care blaturile nu erau o raritate. Dar cine vine în locul lor? Actualul șef al federației, Răzvan Burleanu, este absolvent al Colegiului Național de Apărare, iar presa a speculat asupra unor relații apropiate cu George Maior sau Vasile Dâncu. Eu zic că merită să-l ascultăm puțin și pe Pompiliu Popescu, medicul concediat după 25 de ani la echipa națională, chiar înainte de Campionatul European. Acesta a afirmat că FRF dispunea de fonduri importante primite din partea FIFA pentru dotări medicale. Aproximativ 300.000 de euro ar fi primit FRF din partea forului internaţional, dar nici 10% din aceşti bani nu au fost cheltuiţi în acest scop.
Pe de altă parte, presa sportivă menționează că, mai nou, măcar sunt sancționate blaturile. Așa aflăm că antrenorul Gloriei Buzău, Ion Viorel, a primit o suspendare de 2 ani din partea FRF şi o amendă de 200 de mii de lei, după trucarea a zece meciuri. Antrenorul italian Giovani Pisano, de la FC Carnasebeș, a fost suspendat nouă luni și a primit o amendă de 100.000 de lei, pentru că le-a cerut jucătorilor să piardă cu 3-0 (scorul pe care pariase). Din toate aceste decizii ale Federației, lipsește, însă, pasul esențial: sancționarea cluburilor implicate. În Italia, acum câțiva ani, trucarea unor meciuri, a atras retrogrdarea clubului Juventus Torino, în timp ce AC Milan, Fiorentina și Lazio au fost depunctate. Sigur, proporțiile scandalului erau mai mari, dar poate că starea fotbalului românesc justifică sancțiuni mai dure. Ce să mai vorbim de faptul că oficialii fotbalului au redus pedeapsa lui Marius Șumudică, care a pariat pe meciuri din Liga 1, de la șase luni la două luni și i-au redus și amenda.
