Războiul cuvintelor între Rusia şi Turcia continuă, o săptămână după ce aviaţia turcă a doborât un bombardier rus care, potrivit Ankarei, intrase în spaţiul aerian fără a răspunde la somaţii.
Criza deschisă între Moscova şi Ankara a înveninat atmosfera şi la Conferinţa asupra climatului (COP21) de la Bourget, Paris. În aşa fel încât a existat riscul de a bloca orice progres asupra crizei siriene şi de a trimite în uitare ipoteza unei coaliţii extinse între Rusia şi coaliţia internaţională condusă de SUA contra grupării jihadiste Statul Islamic, în pofida eforturilor diplomatice ale preşedintelui François Hollande la Washington şi Moscova.
Mesajele pentru calmarea tensiunii adresate de preşedintele american, Barack Obama, omologului său rus, Vladimir Putin, şi de către preşedintele francez, François Hollande, omologului său turc, Recep Tayyip Erdogan, nu au fost suficiente. Vladimir Putin a refuzat până la capăt propunerea lui Erdogan de a se întâlni în timpul COP21. Turcia a persistat în a nu cere scuze Moscovei în prelabil pentru incidentul care a costat viaţa unuia din piloţii bombardierului rus şi apoi al doilea a fost ucis de rebelii sirieni în timpul operaţiunilor de salvare. Iar preşedintele rus a evocat „motive tehnice” pentru a justifica întârzierea de două ore la Bourget şi absenţa sa de la fotografia de grup şi dejunul celor 140 de şefi de stat şi de guvern. Putin a evitat astfel o strângere de mână protocolară cu Erdogan.
Acuzaţii publice
În afara refuzului de a se întâlni cu Erdogan, Putin a declarat presei că are „toate motivele să creadă” că atitudinea Ankarei în această afacere nu avea alt scop decât protejarea „transportului petrolului spre teritoriul turc” de către SI. Afirmaţii care l-au iritat pe liderul turc, ce a reacţionat punând în joc mandatul său şi provocându-l pe Putin să facă la fel, invocând „codul de onoare al culturii noastre (turcă)”.
„Dacă Vladimir Putin are documente pe acest subiect, dacă le prezintă vrem să le vedem. Fiecare ştie că lista ţărilor care ne furnizează petrol este cunoscută. În schimb, printre cei care fac negoţ cu petrolul Daech (denumirea arabă a SI) se află, potrivit Trezoreriei americane un cetățean ruso-sirian, Georges Hachawi (…) Atunci, ar trebui să dea socoteală asupra acestuia (…) Şi vă mai spun ceva curajos: în momentul în care o astfel de situaţie va fi stabilită (…) îmi voi părăsi funcţiile. Dar îi cer lui Putin: în caz contrar tu vei rămâne în funcţie?”
Ameninţări şi sancţiuni
Situaţia a fost excelent rezumată de Foreign Policy – „Ţar vs Sultan” şi acuzaţiile grave aduse de Putin lui Erdogan intervin în timp ce Ankara se pregăteşte să suporte sancţiunile economice decretate de Moscova după distrugerea, săptămâna trecută, a bombardierului rus, doborât de aviaţia turcă în apropierea frontierei siriene, incident care a provocat o gravă criză în relaţiile dintre cele două ţări, altădată parteneri privilegiaţi.
Turcia va avea de suferit în urma restricţiilor impuse în sectorul turistic, măsurile vizând interzicerea tururor zborurilor charter între cele două state. Restabilirea regimului de vize şi interzicerea angajării de cetăţeni turci vor fi aplicate de la 1 ianuarie 2016. Săptămâna trecută, după ce a anunţat întărirea apărării anti-aeriene, Rusia a avertizat că bombardierele sale tactice care operează deasupra Siriei vor fi echipate cu rachete aer-aer.
Preşedintele american, Barack Obama, a făcut apel la Bourget la o „descaladare” între Moscova şi Ankara în timpul întrevederii sale cu uşile închise cu liderul rus, Vladimir Putin. La rândul său, secretarul general al NATO a făcut apel la calm şi a subliniat că apărarea spaţiului său aerian era „dreptul suveran al Turciei”.
Turcia, ţinta presei ruse
Reţelele media ruse, obediente puterii lui Putin, au luat Turcia în vizor de la doborârea avionului rus şi prezintă naţiunea de la Marea Neagră ca un sponsor al Statului Islamic şi un fief al terorismului. Abordarea lor marchează o schimbare radicală a tonului în reportajele din Rusia înainte de incident. Ani de zile, Turcia a beneficiat în conştiinţa publică rusă de statutul de destinaţie de vacanţe, de sursă de legume şi de veştminte şi de partener fiabil în proiectele de construcţii, inclusiv la siturile olimpice din Soci.
Dar incidentul de acum o săptămână a trecut Turcia pe lista crescândă a duşmanilor geopolitici ai Rusiei. Catalogarea Turciei ca un nou inamic a relansat parţial starea de spirit de război care s-a instalat la televiziunea rusă în timpul conflictului din estul Ucrainei, în 2014, când a contribuit să propulseze popularitatea preşedintelui Putin la un nivel record. „Avem acum un nou duşman care se află în jurul nostru”, declară Andrei Kolesnikov, asociat principal la Centrul Carnegie din Moscova. În ultimii ani, televiziunea rusă de stat a devenit foarte abilă în imagini ale inamicilor Kremlinului cu etichete emotive – ucrainenii au devenit fascişti, europenii păgâni gay-liberali şi americanii care acceptă ca marionete răuvoitoare să tragă sfori în întreaga lume pentru a mina şi distruge interesele ruse.
Denigrări grosolane
Noua linie de atac contra Turciei prevede prezentarea turcilor ca o naţiune de partizani ai terorismului. La un talk-show popular, Vladimir Soloviev menţiona că „Graţie acestui incident, Turcia a ridicat o problemă dificilă pentru NATO. Turcia poate fi membru NATO în timp ce ţara este un comanditar al terorismului?”. De asemenea, prezentatorii ruşi critică Turcia pentru că nu îşi cere scuze pentru doborârea avionului rus şi îl acuză pe Erdogan că are interese în Crimeea, peninsula ucraineană de la Marea Neagră pe care ruşii au anexat-o anul trecut şi pro-ucrainenii, mulţi tătari din Crimeea, au menţinut relaţii strânse cu Turcia încă din epoca Imperiului Otoman. „Pentru Erdogan, Crimeea este un vis asupra unui mare tort al noului imperiu otoman”, declară Kiseliov la televiziunea rusă. Alte exemple la fel de ridicole pentru a acuza Turcia ajung până în 1829.
