Intervenţia militară a Rusiei în Siria se anunţă pe termen lung şi şefii militari ai NATO o consideră un joc strategic mai larg al lui Putin pentru a contesta Occidentul chiar în apropierea acestuia.
Aşa cum preciza un responsabil civil al NATO, odată cu implicarea militară a Rusiei în Siria şi instalarea de materiale şi armament militar, de nave de război şi avioane de luptă în Lattaquia şi în portul Tartous, la Mediterana, estul acestei „mări calde” a devenit din nou „un spaţiu contestat”.
Alexandre Vershbow, subsecretar general al NATO, a declarat pentru Financial Times că „va trebui să fim pregătiţi pentru faptul că Rusia va fi prezentă în Siria pentru o perioadă lungă”. Oficialul s-a referit în context la declanşarea celui mai mare exerciţiu militar al NATO de la sfârşitul Războiului Rece, Trident Juncture 2015, care are loc în prezent în Mediterana Orientală.
Desfăşurarea militară a Rusiei pentru a combate forţele rebele anti-Assad este o sfidare imediată pentru Occident şi prezenţa perturbatoare permanentă a Moscovei la sud de Bosfor este pe termen lung, iar Vershbow precizează că „trebuie să reflectăm la consecinţe mai largi ale acestei acumulări în Mediterana Orientală şi la capacitatea acestor baze aeriene”.
Rusia nu a mai avut o prezenţă importantă în Mediterana de la finele Războiului Rece. Or, prezenţa reînnoită a Rusiei ar putea fi foarte perturbatoare – deschide toată frontiera de sud a NATO la provocări ruse şi restrânge „libertatea de navigaţie” care permite NATO să desfăşoare rapid şi facil mijloacele sale militare.
Pentru SUA, de exemplu, ar putea complica posibilitatea de mobilizare rapidă a puterii navale în Golf. Aceste condiţii ar fi putut face dificil de planificat o decizie a NATO de a interveni în conflictul libian în 2011. Există şi alte repercusiuni – revenirea Rusiei în Mediterana pune toată Europa la cheremul arsenalului rus cu dezvoltare rapidă a navelor de croazieră şi a rachetelor balistice.
Cu o flotă extinsă atât de departe în sud, acordul semnat recent între Rusia şi Cipru care dă drept de acostare a navelor ruse în porturi cipriote reprezintă, de asemenea, noi ameninţări. Capacităţile Rusiei de supraveghere şi activele sale de război electronic au de acum potenţial şi pot fi puse, legal şi regulat, în apropierea bazei britanice a Royal Air Force din Akrotiri, locaţia uneia dintre cele mai importante posturi NATO de ascultare.
Fisuri în „strategia sud“
Jonathan Wyal, director internaţional la Royal United Services Institute din Londra, estimează că „desfăşurarea militară rusă pentru susţinerea lui Assad nu este finalul poveştii, aici fiind o adevărată schimbare fundamentală în postura Rusiei, care va fi de lungă durată”. Rusia nu numai că a început punerea în funcţiune a unui vast ansamblu de instalaţii în Lattaquia şi Tartous, aflate în fieful alawit al clanului Assad, dar, pentru prima oară de la sfârşitul Războiului Rece, reconstituie flota sa mediteraneană.
Responsabilii Alianţei recunosc faptul că nu există o „strategie sud” la înălţimea eforturilor recente ale NATO în Europa de Est, unde a dezvoltat o serie de răspunsuri destinate să contracareze beligeranţa Rusiei, după ingerinţa acesteia în Ucraina.
La baza aeriană Trapani, în Sicilia, la ceremonia de deschidere a exerciţiilor militare Trident Juncture, generalul Philip Breedlove, comandantul suprem al Forţelor aliate ale NATO, preciza săptămâna trecută că „după anexarea Crimeii, am lucrat pentru asigurarea aliaţilor noştri şi acum vedem cum această asigurare este pregătită de disuasiune”. Şi, adăuga: „nu ştim exact ce va trebui pentru a lucra în viitor… şi va trebui să fim foarte conştienţi de ceea ce se petrece la frontierele NATO”.
36.000 de militari vor fi angajaţi în exerciţiile Trident până la începutul lunii noiembrie, care implică 33 de naţiuni. Şi nu este întâmplător că evenimentul se derulează în Mediterana. „Am dat mare atenţie acestor noi ameninţări”, declara generalul Denis Mercier, fost şef al armatei franceze a aerului şi comandant suprem actual al NATO pentru transformare, cu rolul de a da ajutor trupelor NATO de formare şi adaptare.
„Bule“ de protecţie
Ameninţarea serioasă a Rusiei a influenţat exerciţiul NATO, ca ripostă la strategia Moscovei care se bazează pe crearea de „bule” de protecţie pe care le transformă în fortăreţe. „Ne aşteptăm la tot ce încadrează doctrina lor. La Kaliningrad, în ocuparea Crimeii şi acum în Siria, vedem concentrări similare de forţe vizând oprirea libertăţii de acţiune şi de navigaţie a NATO”.
De exemplu, flota mediteraneană a Rusiei este înţesată de cele mai puternice rachete aeriene S300, care au fost plasate pe toate navele lor, inclusiv pe cele mai mici. Pentru tacticienii militari ai NATO, se pregăteşte o zonă de non fly dirijată contra Occidentului. „Este ceva cu totul nou” susţine generalul Mercier. „Avem de acum o situaţie în care vom exersa într-un scenariu unde NATO nu trebuie în mod necesar să echilibreze puterea militară”.
Exerciţiul militar Trident Juncture se derulează în Italia, Spania şi Portugalia până la 6 noiembrie, cu unităţi terestre, aeriene şi navale şi cu forţe speciale din 33 ţări, din care 28 membre NATO şi 5 aliaţi. Un ansamblu din care fac parte 35.000 de militari, 200 de avioane, 50 nave de război şi cu participarea industriilor militare din 15 state pentru evaluarea armelor de care are nevoie NATO.
Obiectivele acestui exerciţiu – testarea capacităţii „Forţei de reacţie” (40.000 de militari), în special a „Forţei de vârf cu foarte mare rapiditate operaţională” (5.000 de oameni), proiectabilă în 48 de ore în afara NATO spre Est şi spre Sud, al căror comandament operaţional este exercitat din 2015 de Joint Force Command din Lago Patria (Napoli), sub ordinele amiralului american Ferguson.
Pe flancul meridional, plecând în special din Italia, NATO pregăteşte alte exerciţii în Africa de Nord şi în Orientul Mijlociu. Pe flancul estic, NATO continuă să crească presiunea militară asupra Rusiei. Viitoarea ediţie a acestor manevre de „apărare colectivă şi de gestionare a crizei”, care va avea loc în 2018 în Norvegia şi în Marea Nordului şi în Baltica, va fi inspirată de evenimentele din Ucraina şi va fi axată pe apărarea colectivă a statelor membre ale Alianţei transatlantice.
