Afacerile si economia Romaniei au evoluat haotic, fara alt plan precis in afara de nevoia de bani sau de biciul Fondului Monetar International, substituit apoi de cel al Comisiei Europene. Am inchis minele la finalul secolului XX, pentru ca erau scumpe si neprofitabile, dar iata ca intram in era pamantului plat, in care lumea cauta surse de energie si expertii reevalueaza inclusiv carbunele ca alternativa. O fi bine pentru noi, ce-ar trebui sa facem, cat ne-ar costa sa deschidem minele sau, mai ales, cine ar mai intra in mina in secolul XXI? Nimeni nu stie. In alt plan, universitatile noastre au pregatit in devalmasie avocati, economisti si alte cateva meserii temporar la moda si nu stim daca exodul medicilor ne va lasa vreun doctor de tara peste cativa ani. Romania nu a avut, in cei 17 ani de piata libera, vreo strategie de dezvoltare a economiei care sa lamureasca autoritatile, populatia si firmele spre ce ne indreptam. International Finance Corporation, bratul investitional al Bancii Mondiale, impreuna cu guvernul spaniol vor finanta cu jumatate de milion de dolari alcatuirea unui studiu asupra competitivitatii economiei romanesti. O radiografie a performantei economice a tarii si recomandari de evolutie in viitor sunt chestiuni esentiale atat pentru afaceri, cat si pentru autoritati, deoarece vor motiva schimbarea unor reglementari.
Toate formulele de succes la nivelul unei corporatii sau al unei natiuni se sprijina, la o analiza mai atenta, pe strategii, pe planuri coerente. Ele nu sunt produsul unei intamplari sau al unei conjuncturi favorabile a destinului.
China, de pilda, a decis la finalul anilor ’70 sa-si refaca filosofia economica si l-a invitat, printre altii, pe laureatul Nobel pentru Economie, Lawrence Klain, sa-i schiteze strategia de viitor. India, o alta vedeta a momentului in economia globala, nu a apelat la vreo strategie nationala stampilata in afara spatiului politic, dar succesul sau pare a fi suma energiilor oamenilor de afaceri. De altfel, ieri, o institutie britanica a publicat topul celor mai influente minti ale anului 2007, in care un strateg indian, C.K. Prahalad, care a publicat o carte de mare succes, "Baza piramidei", ocupa primul loc. Urmat in top de Bill Gates, "omul care a schimbat lumea", si de Alan Greenspan, marele preot al turbulentelor financiare, Prahalad l-a inlocuit in clasament pe alt mare strateg, Michael Porter de la Harvard. La inceputul anilor ’90, profesorul Porter a facut pentru guvernul Tarii Bascilor cam ce face azi pentru Romania Banca Mondiala – o strategie a competitivitatii. Lucrarea sa incepea cu o constatare: "In economia globala nu natiunile sunt in competitie, ci pietele". Recomandarile sale au transformat Tara Bascilor in cea mai prospera regiune a Spaniei.
Revenind la chestiunea unei strategii care sa spuna cu ce produse si industrii poate rezista Romania in competitia globala, trebuie remarcat ca avem nevoie si noi de puterea mintilor marilor strategi. Observam cu oarecare regret ca nu avem strategii si strategi. De altfel, academicianul Ionete, despre care se poate spune ca a fost un "guru" al bancii centrale, e o figura putin populara, iar profesorul Daniel Daianu isi pregateste bagajele pentru Bruxelles.
Nu e o drama ca oamenii de afaceri romani nu pot extinde modelul lor de succes la restul globului si nici ca nu se scriu la Bucuresti carti care sa miste lumea afacerilor. In definitiv, China sau Tara Bascilor au apelat la marile minti ale momentului. Cu tot respectul pentru compania care va lucra la proiectul platit de Banca Mondiala, Romaniei i-ar trebui un mare maestru care sa-i creioneze strategia de viitor, fie si pentru ca ar avea astfel sansa de a fi aplicata.
