Ieri, la ora pranzului, sediul Autoritatii Nationale pentru Protectia Persoanelor cu Handicap (ANPH), din Calea Victoriei nr. 194, a fost pichetat de un grup de bolnavi cronici de nervi si de angajati de la Centrul de Recuperare si Reabilitare Neuropsihiatrica (CRRN) “Gura Ocnitei”, din judetul Dambovita.
Disperati ca de aproximativ doua saptamani au ramas fara hrana si medicamente, iar utilitatile si salariile personalului sunt, de luni de zile, neplatite, din cauza colapsului financiar in care a ajuns CRRN “Gura Ocnitei”, oamenii pe care soarta i-a facut sa traiasca acolo au venit la Bucuresti, spre a fi vazuti, pentru ca nimeni dintre cei in masura sa le rezolve problemele nu a venit la Gura Ocnitei. Alaturi de medici, asistenti medicali si asistenti sociali, psihologi etc., s-au aflat mai multi bolnavi, de diverse varste. Toti purtau, atarnat de gat cate un carton portocaliu pe care se afla scris “Exterminati-ne!”, alaturi de numele si profesia lor. Tinandu-se de maini, ei s-au asezat de-a lungul cladirii ANPH, intr-un lant viu, de un dramatism tulburator. Pusi la zid de nepasarea autoritatilor, acesti nefericiti care n-au gresit cu nimic pentru a avea o asemenea soarta inteleg ca ceva foarte rau le ameninta viitorul. Ei nu stiu ca dl Didilescu Silviu, presedintele ANPH, nu diferentiaza handicapul psihic de cel fizic si, prin aplicarea prevederilor “Strategiei pentru protejarea persoanelor cu handicap”, doreste sa-i demedicalizeze, sa-i trimita inapoi in familiile de la care au venit, pe baza unui diagnostic teribil si definitiv, si, eventual, sa-i reintegreze in societate. Dar ei sunt bolnavi de nervi, dependenti de medicatie si asistenta de specialitate permanenta!
“Nu avem hrana. Doar varza si cartofi. Sa ne dea banii care sunt necesari din vistieria statului. Nu e drept. Si noi suntem oameni”, spunea Poganceanu Dumitru, absolvent de liceu, acum un om matur. Saman Marian, profesor, este dependent in tot ce face de ajutorul altei persoane. El spunea ca fratele sau i-a cumparat medicamente de cinci milioane de lei in doua luni si crede ca doar prin ajutorul celorlalti, al membrilor societatii, pot fi ajutati cei ca el. Prezent printre ceilalti era si Adrian Culita, un tanar profesor de franceza, un poet de talent si un om de un remarcabil bun-simt. “Suntem toti intr-o situatie critica. La ÇGura OcniteiÈ ne simteam ocrotiti, ca intr-un loc unde nu ne putea ajunge vicisitudinea unei lumi rele. Dar acum si acest loc a ajuns un ÇsurogatÈ”, a spus Adrian Culita.
Presedintele ANPH, care tocmai plecase cand masina de la CRRN “Gura Ocnitei” se apropia de Bucuresti, a revenit intre timp si i-a poftit pe neobisnuitii vizitatori in sediul institutiei, la a “n”-a runda de negocieri. Domnia sa se poate declara satisfacut pentru ca “strategia” pe care o promoveaza, trecand chiar si peste cadavre, da deja roade. In premiera pentru Romania, bolnavii de nervi incep sa fie socializati – prin participarea la o foarte civilizata si dureroasa pichetare a institutiei care exista pentru protectia lor.
