Vă simțiți liniștiți când auziți că vor veni să apere țara două sute de bulgari și patru sute de polonezi? Sau că, dacă mai avem cazuri grave la accidente, le vom trimite în străinătate la tratament (unul singur ar costa cât vreo sută de intervenții SMURD în rural), indiferent dacă respectivul este sau nu contributor la sistemul de asigurări de sănătate? Sau că 47 la sută doar din cine a făcut liceul a luat bacalaureatul (nu mai vorbim cât de adecvat e ce a învățat la școală pentru ce va avea nevoie în viață, pentru că nu e de vorbit)?
Cum se face că, de fapt, consilierul de politică externă al unui președinte de dreapta este fostul ministru din guvernul de stânga, ministrul de Externe în guvernul tehnocrat a fost înainte diplomat de dreapta și, și mai înainte, di-plomat comunist, iar primarii de dreapta proaspăt aleși în capitală (când se aleg) își lasă imediat mandatele, că altfel nu ar avea cine să fie prim-minis-tru sau președinte?
Ce țară mai are un prim-mi-nistru onest cu vreo jumătate din miniștri impostori deja dovediți care au trebuit debarcați în trei luni? Ce țară e aceea din care migrează mii de doctori și IT-iști străluciți, dar nu se găsește câte unul să fie ministru decent la Sănătate sau Comunicații? Ultimul raport FMI ne informează că faimoasa apropiere de media de venituri a UE a fost cu șapte la sută mai mică la o țară precum România sau Croația, din cauza exodului masiv de creiere, și s-a ajuns la situația în care emigrația și convergența redusă de venituri se întăresc reciproc în mod vicios [1].
Și totuși, știți din experiența dvs. că țara nu e lipsită de ta-lente, nici de antreprenori, ti-nerii învață în străinătate sau pe unde pot, doctorii ajung să vadă bolnavii în timp real în România, nu după luni de zile ca în Anglia, liceenii câștigă olimpiade de matematică antrenați de profesori devotați, dar cumva talentul nu reușește să se aleagă și să se ridice la vârf. La vârf se ridică lipsa de caracter și impostura. Avem o problemă de resurse umane pe care am numit-o demult, metaforic, de ce nu iau românii premiul Nobel – pentru că nu reușesc să preselecteze candidații de valoare, numai pe cei cu pile. Avem miniștri impostori, academicieni impos-tori, conducători de doctorat impostori, generali impostori și tot așa. Politica, sub numele de traseism, rostogolește mereu aceiași impostori indiferent de rezultatul alegerilor. O auzim pe Alina Gorghiu spunând că după alegeri soluția este o alianță cu ALDE (noroc cu dl. Tăriceanu că zice nu), adică votând PNL îi aducem înapoi pe Daniel Barbu la Cultură, pe Gerea la energie și tot așa (au rămas puțini, miniștrii lui CPT sunt masiv la DNA). Votându-l pe Băsescu, îi aducem pe subgradații lui Oprea și pe Udrea. Și, după cum am mai spus, alternativa la condamnatul Dragnea sunt Petrache și Atanasiu, colegii lui de organizat prezența la refe-rendum prin crima organizată, încă necondamnați.
Fără să fiu printre sanguinarii care vor să vadă în beciul domnesc toate vechile partide sau pe toți vechii politicieni, avem nevoie de o infuzie masivă de talent și de merit, avem nevoie să le tragem preșul de sub picioa-re, poate atunci, sub efectul competiției, încep și ei să pună umărul la căutat ta-lent sau pier. Avem nevoie de o demonstrație de merit, onestitate, candoare chiar, sub forma unui partid tânăr.
Deja PNL are probleme pentru că un partid urban nu face față cerințelor de integritate, mult mai mari pe această zonă electorală. Ce să mai vorbim de un partid care ar fi ales numai pe acest criteriu – al onestității, meritului și cinstei – dacă se abate cu un centimetru, va trăi doar o vară. Și cum acest lucru e clar, sunt premise bune pentru acest partid nou. În București am atins ținta de treizeci la sută, prezisă de mine aici, nu doar la alegeri, ci și în sondajele de după alegeri. În țară se poate face jumătate din cifra asta. Problemele sunt logistice și de organizare, altfel culoarul e clar și larg deschis. Sigur că oamenii nu votează doar pe tema asta, și e de înțeles, dar noi o să punem tema asta pe agendă și o să o ținem acolo, nimeni nu va mai putea face un program sau guverna fără să pună umărul la refacerea sistemului de selecție – de la educație la sport, la armată. Că vin vremuri în care impostura în securitate o să ne coste vieți.
Acesta e proiectul Uniunii Salvați România, un partid deja înscris și unde puteți telefona sau trimite un e-mail zilele astea ca să vă oferiți să faceți o filială sau să lucrați la un pro-iect.
Dacă ați fost deja în două partide, mergeți la USR numai dacă acceptați că nu veți candida, altfel România Curată vă va pune pe lista neagră, pentru că RC nu tratează USR altfel decât pe celelalte partide, dar consideră, ca vechi monitor de integritate, că proiec-tul reconstrucției onestității naționale nu mai poate progresa pe cale individuală, numai punând oameni pe liste negre. E nevoie în plus și de o construcție, și înțelegeți de ce această construcție nu poate fi deasupra regulilor puse pentru restul lumii.
Evident, pentru noiembrie va fi o improvizație, dar inovațiile sunt adesea improvizații. Iar USR e o inovație, de la felul în care se organizează pe grupuri de e-mail la programul care se scrie între experți și voluntari (ca să nu creadă lumea că se stă degeaba), la rolul pe care îl vor juca profesioniștii care nu vor intra în partid, dar își vor aduce experiența, autoritatea și talentul – ați văzut deja câțiva în campania pentru alegerile locale – la faptul că mișcarea va îngloba indivizi, grupuri și organizații.
Dar va fi altfel. Nimeni nu vine să negocieze locuri pe liste, nu vor fi alăturate partide întregi pentru că ar crește inutil pragul electoral și pentru că identitatea de partid a oricui nu e ce trebuie cultivat. Nu se face o colecție de găști, ci o mare mișcare națională, mișcarea oamenilor onești. Structura interioară e deschisă – se pot face cluburi, comitete, filiale, grupuri de reflecție, aripi regionale, orice. Vor fi alegeri interne și de la doi lideri, Nicușor și Clotilde, USR va crește la mult mai mulți. Dar, dați-mi un pic de credit că trebuie făcut treptat și prin verificare. Dar mișcarea e deschisă – și cine nu vine în ea din motive de identitate personală sau locală greșește și va dispărea politic, sau va ajunge în PMP, ALDE sau alte coșuri de strâns resturile.
Știu, ceilalți oameni sunt infernul, vorba lui Sartre, dar fără ceilalți oameni nu se rezolvă nimic. Tocqueville, aristocratul francez care a descris primul democrația vizitând America (trebuie încă să îl fac pe Moise să îl citească, că, din păcate, sistemul de educație de la noi nu te face să citești mai nimic de valoare), era uimit că oamenii se adună în America să își rezolve problemele, iar asta îi face eficienți, în timp ce în Franța nu. ”Când oamenii sunt prea puțin versați în arta asocierii și nu sunt la curent cu regulile ei de bază, le e teamă, atunci când se combină cu alți oameni, că vor plăti scump experiența asta. Și, din cauza riscurilor, preferă să stea deoparte, lipsindu-se astfel de o cale importantă de atingere a scopurilor lor”[2]. Da, asocierea cu alți oameni e un risc. Pot fi neonești, pot fi neserioși. Și așa mai departe. Dar nimic social nu se rezovă de unul singur. Riscul merită luat. Vara asta e momentul să vă asociați!
Știu, vara îți vine să faci alte lucruri, s-a umplut Otopeniul de pălării de paie și prosoape de baie, Europa e destabilizată de criza siriană și e mare tentația să îți cauți o casă la țară, să îți sapi o fântână și să speri că vei putea trăi din laptele de la vaca ta și ouăle de la găini. Dar iluzia asta va trece la fel de repede ca vara. Lumea s-a schimbat. Ordinea de după 1989 se duce sub ochii noștri și numai neinițiații cred că acest proces e reversibil. Generația mea a dus țara în UE, dar, după cum s-a dovedit, acesta nu a fost sfârșitul istoriei.
E probabil ultimul ciclu financiar european cu fonduri de coeziune așa de generoase și nu se știe dacă vom reuși să fim la înălțimea lui. Vremea când valul favorabil al istoriei ne-a dus pe culmi s-a terminat. E cazul să învățăm să înotăm dacă vrem să rămânem la suprafață în timpurile care vin.
***
[1] http://www.imf.org/external/pubs/ft/sdn/2016/sdn1607.pdf
[2] Tocqueville, Alexis de (transl. by Henry Reeve) 2007: Democracy in America, Vol. 2, Unabridged 2007: 76, trad. mea, AMP
Evident, pentru noiembrie va fi o improvizație, dar inovațiile sunt adesea improvizații. Iar USR e o inovație, de la felul în care se organizează pe grupuri de e-mail la programul care se scrie între experți și vo-luntari (ca să nu creadă lumea că se stă degeaba), la rolul pe care îl vor juca profesioniștii care nu vor intra în partid, dar își vor aduce experiența, autoritatea și talentul – ați văzut deja câțiva în campania pentru alegerile locale – la faptul că mișcarea va îngloba indivizi, grupuri și organizații.“
Textele Alinei Mungiu Pippidi pot fi comentate pe site-ul www.romaniacurata.ro.
