Michael Clarke a susținut recent o conferință în Aula Magna a Universității Babeș-Bolyai, cu titlul „Moscova sfidează lumea“. Clarke a pornit de la cartea cu același titlu, scrisă de Ion Rațiu la finalul anilor 1940. Cu această ocazie, a oferit un interviu în exclusivitate pentru „România liberă“.
Profesorul Michael Clarke este unul dintre cei mai importanți specialiști occidentali în domeniul relațiilor cu Rusia. Fost director al Royal United Services Institute, unul dintre cele mai prestigioase din Marea Britanie, a fost de asemenea consilierul mai multor membri ai guvernelor de la Londra, precum și ai Comisiei de Apărare din Camera Comunelor.
RL: Domnule Clarke, cartea „Moscova sfidează lumea“ este încă o cheie utilă pentru a înțelege politica externă a Rusiei de azi?
Prof. Michael Clarke: Cred că este încă o carte folositoare, cu toate că a fost scrisă în anii 1940, când lumea era diferită, și a fost publicată în 1986. Unul dintre lucrurile pe care le spune tânărul Ion Rațiu în această carte, una dintre temele sale reale, este faptul că trebuie să înțelegem comunismul așa cum era atunci, prin ochii Rusiei. Iar Rusia și gândirea rusească despre ordinea mondială și securitatea Rusiei sunt modul în care este interpretat comunismul. Așa s-a întâmplat în anii 1940. Și chiar dacă lumea a evoluat de când Ion Rațiu și-a scris cartea, punctul său central încă este de actualitate. Concret, nu putem înțelege securitatea acestei părți a lumii decât dacă înțelegem modul în care Rusia și Moscova tind să înțeleagă securitatea lor în această regiune. Citind cartea pentru a pregăti această conferință, am fost impresionat de natura acută analizei sale și de percepția sa, precum și de înțelegerea naturii istorice a gândirii rusești, a ceea ce înseamnă bun și rău în această gândire. Și aceasta cred că este o contribuție importantă care este încă foarte relevantă, chiar și acum, în a doua decadă a secolului XXI.
Noi, cei care trăim aici, în această parte a Europei, ar trebui să ne temem de Rusia azi?
Cred că toată lumea din Europa este îngrijorată de direcția în care a luat-o Rusia. Și pot să înțeleg de ce în Europa de Sud-Est această îngrijorare este foarte acută. Și aceasta pentru că Rusia este o superputere slăbită, este o țară mare, dar este slăbită de sistemul său economic, de lipsa sa de creștere economică. Ceea ce are Rusia este o mașinărie militară, una nu foarte eficientă, dar foarte mare, așadar este mult mai mare decât armatele din jurul său, și un simț al resentimentului.
Indiferent de ce gândesc rușii de rând, există o elită rusească cu acest simț al resentimentului, al supărării că nu primesc ceea ce li se cuvine în politica mondială și cu referire la ceea ce s-a întâmplat în anii 1990. Președintele Putin se referă întotdeauna la anii 1990 ca la deceniul pierdut pentru Rusia. Și este și o încercare de a rescrie istoria și de a schimba ordinea istorică. Cred că ceea ce ne îngrijorează cu adevărat în legătură cu Rusia este că, după sfârșitul Războiului Rece, președintele Putin a arătat clar că vrea să dea acele ceasului înapoi, nu pentru a recrea Războiul Rece, ci pentru a recrea influența rusească în toate regiunile pe care ne-am obijnuit să le privim drept sfere de influență sovietică și spațiul sovietic. Iar acesta nu se referă doar la Ucraina, Moldova, Belarus și țările baltice, dar și, de asemenea, la acele țări care nu au fost parte a Rusiei, dar care se aflau în sfera sa de securitate, precum Bulgaria, România, Slovacia sau Republica Cehă. Iar aceasta reprezintă o problemă care îngrijorează pe toată lumea din Europa, inclusiv din Marea Britanie, care este la o mare distanță de aceste zone cu probleme, dar care împărtășește totuși dorința colectivă a Europei de a rămâne independentă și liberă de influența acestei superputeri.
Patru – cinci ani de pericol
Credeți că Rusia poate profita de noua situație creată de Brexit și de alegerea lui Donald Trump?
Cred că intrăm într-o perioadă de patru sau cinci ani de pericol unic, din cauza tentațiilor Rusiei aflate sub presiune, care este o presiune politică și economică, și care intervine într-o perioadă în care Europa este dezbinată așa cum n-a mai fost de mulți ani. Președintele Trump, indiferent de ceea ce se va întâmpla în cursul președinției sale, va da un altfel de Americă, una consumată de propriile sale probleme politice și care este introspectivă.
În mod egal, Uniunea Europeană, din cauza Brexitului și a faptului că Marea Britanie părăsește Uniunea Europeană, este consumată de încercarea de a se reinventa într-o Europă fără Marea Britanie, ceea ce reprezintă o problemă cu adevărat importantă.
Și trebuie să vorbim și de criza economică, încă nerezolvată și care se poate întoarce, chiar înainte de 2020. Toți acești factori înseamnă că Europa nu se uită prea mult în afara ei și că Europa nu se află într-o formă politică prea bună pentru a da un mesaj consistent și clar Moscovei că ne vom apăra interesele, că vom fi hotărâți și vom fi clari în ceea ce credem că reprezintă interesele noastre și că vom încerca să echilibrăm ceea ce reprezintă interesale sale.
Cel mai important lucru în diplomație este să fii hotărât și clar, să dai mesaje clare și consistente. Și pentru moment, lumea occidentală, din America la Londra, din Italia la Paris și Berlin nu oferă mesaje consistente. Și aceasta mă îngrijoreză chiar foarte mult.
Țările din Est trebuie să își regândească relațiile internaționale
În cel fel țări precum România sau Polonia ar trebui să joace acest joc nou, în noul context internațional?
Cred că toate țările care au făcut parte din fosta sferă sovietică de influență, de la Polonia la România și Bulgaria în sud-est trebuie să își regândească relația cu țările occidentale și cele din nord-vestul Europei; fără America sau fără o influență americană precum cea de până acum și cu un tip diferit de influență germană. Germania este azi o țară diferită de cea de acum 20-30 de ani. Avem de a face cu o Germanie care este o mare putere civilă, care nu este foarte activă din punct de vedere militar, care nu vrea să se angajeze în militarizarea apărării. De aceea cred că NATO, un nou NATO, pentru că vom avea un NATO diferit, cu o Americă diferită și cu o Germanie diferită, împreună cu țările care la Londra sunt considerate drept parte a Europei de Est să se gândească la ele ca țări cu adevărat europene, dar care vor reacționa la un tip diferit de relație cu Franța și cu Germania, pentru că aceste țări se transformă. Nu putem merge înapoi spre relațiile internaționale de acum 10 ani. Acea lume deja a dispărut. Lumea viitorilor 10 ani va fi una diferită, cu o nouă Franță, cu o foarte nouă Germanie, cu o Europă în care Marea Britanie va juca un rol diferit, în afara Uniunii Europene. Poate că va fi un rol foarte bun, dar va fi diferit față de cel pe care l-a avut până acum. Acestea sunt lucruri importante. Și trebuie să luăm în considerare faptul că Europa de Sud, din Portugalia și Spania, împreună cu Italia și Grecia și cu țările din Mediterana de Est, este o regiune a conflictelor incipiente și a tensiunilor. Și este foarte important ca Europa să fie în stare să gestioneze aceste probleme, să facă ceva în legătură cu ele. Dacă vor rămâne nerezolvate, aceste probleme vor distruge Europa ca o entitate în care deciziile sunt luate în comun.
Cum vedeți viitorul relației dintre România și Regatul Unit după Brexit?
Cred că relația dintre Regatul Unit și România după 2019, când Marea Britanie va părăsi Uniunea Europeană, poate fi una foarte bună. Aș fi preferat ca Marea Britanie să nu părăsească Uniunea Europeană, cred că avem mai multă influență în interiorul Uniunii, însă, oricum, Marea Britanie iese din Uniunea Europeană, de aceea este foarte important ca noi, britanicii, să dezvoltăm relații bilaterale bune. Cred că relația puternică ce există deja între Londra și București poate fi întărită, în termeni comerciali, în termenii accesului oamenilor. Trăiesc în Londra și sunt înconjurat de tineri români, care muncesc în restaurante și cafenele, care sunt șoferi de taxi și sunt oameni minunați, foarte muncitori, foarte interesați. Și această relație între oamenii din România și oamenii din Marea Britanie este ceva ce merită să fie dezvoltat.
Dar și guvernele noastre ar trebui să lucreze pentru o relație bilaterală mai puternică în termeni de securitate, în termeni de cybersecuritate, securitate digitală și să înfrunte unele probleme comune pe care le avem în Europa de Sud-Est, care contează pentru Marea Britanie. Suntem implicați în Cipru, care este important la fel cum este importantă Mediterana de Est și cum este importantă Marea Neagră din multe puncte de vedere. Avem un parteneriat puternic cu Bucureștiul, care cred că ar trebui întărit în anii care vor veni. Va conta mai mult pentru noi, pentru britanici, în afara Uniunii Europene, ca să avem relații bilaterale puternice.
Cum vedeți viitorul relației dintre România și Republica Moldova? Întreb pentru că multor cetățeni români le pasă foarte mult de Republica Moldova…
Relația dintre România și Republica Modova este foarte complicată și foarte dificilă din cauza istoriei României și a românilor din Moldova. Și problema Transnistriei are potențialul de a destabiliza această parte a lumii și această parte a Europei. Nu știu cum va funcționa această relație, dar trebuie rezolvată cumva problema transnistreană, dar va lua ceva timp pentru ca acest lucru să se întâmple. Presupunerea mea este că cel mai bine ar fi ca relația dintre România și Republica Moldova să fie păstrată la nivelul OSCE. Deci, OSCE ar trebui să joace un rol mai puternic în a ajuta la construirea încrederii și la crearea interacțiunilor în societatea civilă. Moldova este o țară independentă. Presupun că va rămâne independentă, dacă va reuși să rezolve problema transnistreană. Dar dacă Transnistria este utilizată de Moscova drept scuză pentru a crea un nou Donbas în Moldova, acest lucru va lovi în relația cu România și va răni simțul românesc al istoriei. Va răni foarte tare comunitatea românească și acest lucru ar trebui evitat cu orice preț.
