Descoperite, intamplator, intr-o biblioteca mostenita din familie, memoriile de acum 90 de ani ale doctorului bucurestean Lucian Stamate au vazut, de curand, lumina tiparului, constituind continutul surprinzator si captivant al cartii „Prizonierul Traciei Occidentale”, aparuta la Editura „Romania Libera”. Veritabila fresca de epoca, aceasta carte de amintiri aduce inedite marturii despre civilizatia europeana in care au trait generatiile bunicilor si strabunicilor nostri, din aceasta parte a continentului, indiferent ca erau romani, bulgari, sarbi sau greci.
Grecoaica cu ochi migdalati si frumoasa bulgaroaica
Tanar absolvent de medicina, doctorul-ofiter Lucian Stamate a fost timp de 22 de luni prizonier la bulgari, dupa batalia de la Turtucaia. In timpul petrecut in prizonierat, in zona Traciei Occidentale, respectiv nordul Greciei si sudul Bulgariei, doctorul Lucian Stamate a avut prilejul sa intalneasca o multime de oameni: soldati, ofiteri, demnitari, diplomati, reprezentanti ai populatiei civile, prizonieri etc. Romani, sarbi, greci, bulgari sau francezi, toti acesti oameni aveau un numitor comun: civilizatia eurpeana, prezenta in cultura si manierele lor. Dintre cele 46 de portrete pe care le zugraveste cu un admirabil talent evocator cele doua fiinte care i-au cucerit, pentru toata viata, inima – o grecoaica de 18 ani, frumoasa, bruneta, cu ochi migdalati, desteapta, educata si culta, Penelope Luludis, si o tanara bulgaroaica, o frumusete blonda, cu studii de arta la Viena, Dora Gheorghieva – sunt, cu adevarat, personaje de neuitat.
Pentru ca in aceste doua personalitati feminine si in relatiile cu ele se oglindeste cel mai bine reflexul civilizatiei europene, din care, peste un sfert de veac, romanii, bulgarii si sarbii aveau sa fie exclusi.
O fresca de epoca, in text si imagini
Completand in mod fericit, textul amintirilor cu imagini de epoca, multe dintre ele unicat, de mare valoare, nepotul doctorului Lucian Stamate, dl Sorin Minea, (cel care a gasit manuscrisul si l-a ingrijit, pentru editare), a desavarsit caracterul de fresca sociala al cartii. Astfel, prin intermediul fotografiilor de epoca cunoastem personajele principale, le apreciem tinuta, expresia, vestimentatia si nu putem evita sentimentele de admiratie si nostalgie pentru epoca in care au trait, sentimente pe care ni le induc prin infatisarea lor. In carte sunt reproduse si fotografii rare, unele semnate de Baronul Bellu, altele cu Regina Elisabeta, copil, sau imagini unicat cu Regina Maria, alaturi de alte portrete si gravuri, ca si copertile de partituri si discuri muzicale, cu piese renumite din epoca.
Pentru ca muzica si literatura faceau parte din bagajul de cunostinte generale ale acestor oameni si din viata lor. Remarcabile sunt, in carte, si analogiile culturale, pe care autorul le face cu mari personalitati, de ex. referirea la arhiducesa Sofia (mama imparatului Franz Iosef care a avut o relatie de iubire si prietenie, de o viata, cu episcopul Ardealului, Anderi Saguna) etc. De neuitat este evocarea Bucurestiului din anul 1920, cand frumoasa Dora a facut prima si ultima sa vizita in capitala Romaniei, pe atunci in refacere, dupa razboi.
Prin evocarea oamenilor si epocii in care ei au trait, iubit si murit, pe fundalul primei conflagratii mondiale, „Prizonierul Traciei Occidentale” ar putea inspira, oricand, scenariul unui film.
