Obiceiul extins de a personaliza optiunile politice este, cred, deosebit de infantil. Toate aceste discutii anti si pro-Basescu sau Tariceanu, de parca ei ar fi fratii, iubitii, soacrele, prietenii sau dusmanii fiecaruia, tin de arsenalul preferintelor private, nu al celor publice. O buna parte din noi au votat la finele lui 2004 pentru un stat orientat spre cetateni, nu spre diverse categorii de „feudali” carora guvernantii le impart privilegii. Pe scurt, nu l-am votat pe individul Basescu, ci o persoana care consideram ca prezenta garantii ca intervine in favoarea cetatenilor atunci cand institutiile statului o iau razna pe drumul favoritismelor. Desigur, am ales si intre partide pe aceleasi criterii. Voiam guvernari care sa ne spuna limpede: „Aici sunt banii dumneavoastra”. Am votat cert impotriva capturarii statului de catre grupuri de interese private.
Marea coruptie, la fel cea mica, este o practica destul de limpede si de usor de dovedit legal: personaje, aflate in pozitia de a distribui resurse publice (normative, financiare, posturi, titluri), primesc direct bani, comisioane, actiuni sau alte avantaje personale pentru a favoriza o afacere privata sau un interes privat. Acest gen de interese nu ar fi satisfacute daca sistemul ar fi concurential si transparent.
Capturarea statului, o forma mult mai maligna de coruptie, dar si mai greu de dovedit legal se manifesta atunci cand politicienii sau functionarii publici, adica oamenii care trebuie sa actioneze pentru interesul public, actioneaza sistematic, direct sau indirect, dand legi, ordonante, hotarari de guvern, hotarari ale consiliilor locale prin care distribuie privilegii: scutiri sau scaderi de taxe, bani publici, derogari legale in favoarea unor grupuri de interese private sau elimina concurenta prin taxare privilegiata. Cei care practica aceste forme de capturare a statului, fie pot sa apartina acestor grupuri, fie ca vor sa le anexeze scopuri politice personale sau de partid.
Orice om este indreptatit sa aiba interese personale si sa si le urmareasca, in limitele legii. Singurele care au pe fisa postului interesul public sunt personajele politice. Ocupatul lor cu interesele altora, respectiv ale cetatenilor, nu este niciun fel de act de altruism sau de autosacrificiu, ci pur si simplu o datorie ocupationala, tot asa cum pentru gunoieri golirea pubelelor in containerul din camion face parte din fisa postului. Guvernantii, indiferent de autoetichetare ideologica, au mandat general de protectie a consumatorilor. Oamenii vor cele mai bune marfuri si servicii la cel mai mic pret posibil. Pentru ca aceasta dorinta legitima a consumatorilor sa poata fi realizata este nevoie de concurenta, transparenta si, mai ales, de descotorosirea de feude locale si nationale. Uniunea Europeana inseamna in primul rand lipsa taxelor vamale. Consumatorii pot sa cumpere mai ieftin si mai neingradit decat daca ar ramane pe mana monopolurilor si satrapiilor politicii autohtone. Dau doua exemple banale si actuale: in materie de petrol, consumatorii vor sa-l cumpere cat mai ieftin, in materie de automobile, la fel. Ei bine, le cumpara scump. De ce oare?
Nu este nevoie de nicio comisie de ancheta, de niciun Parchet ca sa testam integritatea morala a primului ministru. Este suficient sa facem o verificare de bun-simt in privinta relatiei intre interesul public si cel privat, punand in corespondenta intentia primului ministru si a ministrului de Finante de a taxa strivitor importul de automobile second-hand, cu o informatie publica aflata pe site-ul Guvernului Romaniei: CV-ul primului ministru, respectiv cu palmaresul intitulat experienta profesionala. Ce ne spune primul ministru despre sine? E bine, el isi contabilizeaza marile reusite ca presedinte de onoare al Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile (APIA), din 2003, presedinte al Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile, 2001-2003, membru fondator si presedinte al APIA, 1994-1997, partener asociat, Automotive Trading Services, importator oficial Citroen, din 1993.
Chiar si la aceasta ora, primul nostru ministru pastoreste en titre producatorii si importatorii de automobile. Desigur, simultan el pastoreste si interesele cetatenilor de rand, in calitatea pe care o are ca sef de Guvern. În favoarea cui actioneaza aparatorul intereselor cetatenilor? Evident, al firmelor producatoare si importatoare, impotriva intereselor cetatenilor care vor, ca peste tot in lume, cele mai ieftine automobile de cea mai buna calitate, indiferent ca sunt mai mult sau mai putin noi. Europa fara taxe vamale nu pare sa fie visul feudalilor locali, ceea ce, trebuie sa recunoastem, e „curat liberal”. Actul de protectie a afacerilor celor pe care ii patronezi, fie si onorific, in dauna cetatenilor se numeste, atunci cand esti prim-ministru, capturarea statului in favoarea grupului de interese al Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile.
În timp ce intelectualii isi pierd timpul cu iluzii despre cat se tem politicienii de dosarele securitatii si de rapoartele despre comunism, capitalistii si politicienii autohtoni, amuzati probabil de galceava despre principii si trecut si amenintati doar de o eventuala agentie care le-ar verifica si ameninta sursa capitalului, isi dau din nou mana, indiferent de conflictele anterioare, sub lozinca: „Privilegiati de si din toate partidele, uniti-va!”. Iar noi se pare ca o vom lua de la capat, ca si cand nu s-a intamplat mai nimic la finele lui 2004.
Mihaela Miroiu, politolog
