La 41 de ani are un pomelnic de premii si nomi- nalizari pe care te plictisesti citindu-l. In schimb, interviurile cu el sunt o placere. Omul nu are nici genul aparte de suficienta (fie si in modestie) pe care ti-o da recunoasterea talentului si nici nu pare in mod funciar golit pe dinauntru ca sa poata gazdui un personaj. Pe cat de simpatic e din exterior (a fost chiar in topul celor mai sexy 100 de barbati din istoria filmului, alcatuit de revista "Empire" anul trecut), pe atat de interesant pe dinauntru. Cand alti colegi de-ai sai din industria de film emit platitudini sau se ascund sub lozinca "nu-i treaba mea sa vorbesc despre film, eu doar l-am facut", spaniolul spune lucrurilor pe nume, aratandu-ne ca are si el o mare pe dinauntru, o viata interioara legata de tara, de limba si de trecutul sau. O replica de genul "Cand spun te iubesc sau te urasc in spaniola, imi vin in minte tot felul de lucruri legate de viata mea, dar cand vorbesc in engleza, nu mai am amintiri" nu v-ar face sa va doriti sa-l opriti la o cafea? Chiar daca nu vorbiti aceeasi limba? In filmul fratilor Ethan si Joel Coen, "No Country For Old Men", interpreteaza un rol putin spus negativ. E insasi intruchiparea Raului. E un concept, desi e imbracat in straie atemporale si are o coafura imposibila care-l face rigid si patratos ca un dulap. "Cred ca filmul vorbeste despre lipsa de sens a violentei", spune. "Eu incarnez violenta, sunt in film violenta insasi… si mai e acest om (n. red. – seriful interpretat de Tommy Lee Jones) care incearca sa gaseasca un sens acolo unde nu exista nici unul." In filmul fratilor Coen, Javier Bardem devine implacabil ca moartea si cu atat mai infricosator cu cat nu se grabeste, iar uneori face si glume.
Pentru spaniol, cariera s-a construit din zeci de sanse cu un numitor comun: sa fii in locul potrivit la timpul potrivit. Succesul sau, marturiseste, se datoreaza intamplarii. S-a intamplat deci sa se nasca (pe 1 martie 1969) intr-o familie de actori. N-are actoria doar in sange, ci si in gene. Mama lui e cunoscuta actrita Pilar Bardem, iar bunicul sau, Rafael Bardem, a facut film din 1940. Regizorul Juan Antonio Bardem era unchiul sau. Fratii sai, Monica si Carlos, sunt tot actori. S-a mai intamplat ca la 6 ani sa debuteze pe marele ecran, continuand in liceu sa combine teatrul cu televiziunea si cu rugby-ul. S-a mai intamplat ca in 1992 sa se lanseze definitiv cu rolul din comedia lui Bigas Luna, "Jamón, jamón". Dupa care au urmat alte "coincidente": "Boca a boca" (1995), "Carne tremula" (1997), "Before Night Falls" (2000), "Los Lunes al Sol" (2002), "Mar adentro" (2004), "No Country for Old Men" (2007). Pana acum a jucat in 43 de filme si seriale si a fost nominalizat de doua ori la Oscar (primul actor spaniol nominalizat vreodata la Oscar), a luat Premiul BAFTA, mai multe premii Goya, doua premii ale Academiei Europene de Film, un Glob de Aur (pentru "No Country for Old Men") si nenumarate premii ale criticilor.
Personajele pe care le-a interpretat pana acum se leaga printr-un singur element: sunt foarte diferite unul de celalalt. Javier Bardem se schimba de la un film la altul – lucru pe care-l spune si Pedro Almodóvar. Spre deosebire de George Clooney de pilda, care nu e dispus sa-si sifoneze reputatia de star sexy – singurul sacrificiu de pana acum fiind putina burtica in "Syriana" (sacrificiu rasplatit de altfel, prompt, cu un Oscar), Javier Bardem nu pare sa dea doi bani pe cum arata. (Iar asta il face si mai sexy.) In "Mar adentro"/ "Marea dinlauntru" avea 35 de ani si juca un barbat cu 30 de ani mai in varsta, cu chelie, paraplegic, daramat. Machiajul dura cinci ore. "In filmul lui Pedro Almodóvar, "Carne tremula"/"Sange fierbinte", juca iarasi un barbat paraplegic, aflat in scaun cu rotile. In filmul fratilor Coen e orice numai frumos nu. Pentru filmul lui Julian Schnabel, "Before Night Falls", a slabit 12 kilograme ca sa-l poata juca pe poetul cubanez bantuit, homosexual si mort inainte de vreme. A invatat spaniola cu accent cubanez, sa bata la masina, sa sarute convingator un barbat, dar mai ales a invatat sa scrie. ("Am vrut sa inteleg in primul rand de ce scriu oamenii cand scriu.") Efortul n-a fost zadarnic. Al Pacino a vazut filmul si l-a sunat in Spania la 3 dimineata doar ca sa-i spuna ca i-a placut cum l-a jucat pe Arenas. "I-am spus ca nu cred in Dumnezeu, dar cred in Al Pacino!", si-a amintit mai tarziu actorul.
Javier Bardem evita sa apara in filme comerciale americane. I se propusese sa joace in seria "James Bond" – "The World Is Not Enough" si a spus "nu, multumesc". Iar relatia sa cu Hollywoodul si institutia Oscarului e inca sanatoasa, spaniolul straduindu-se sa ramana cu picioarele pe pamant. Uneori, e nepermis de sincer. "Cateodata imi spun: ce cauti in meseria asta absurda? De ce nu te duci in Africa sa-i ajuti pe oameni? Dar nu-i pot ajuta pe oameni pentru ca sunt ipohondru. Nici nu stiu sa conduc masina. Tot ce stiu sa fac e sa joc. (…) Vreau sa joc pentru ca nu stiu sa fac altceva. Dar nu ma numiti actor. Sunt doar un muncitor. (…) Nu spuneti ca ceea ce fac se numeste arta", declara intr-un interviu acordat cotidianului britanic "The Guardian" in 2001. Javier Bardem este primul actor spaniol nominalizat la Oscar, dar spune ca Oscarurile se dau noaptea si spaniolii nu stau treji sa se uite la ceremonie. Vor sta pe 24 februarie cand conationalul lor e atat de aproape de premiu?
