Pentru câteva minute, iureşul consumerist al bucureştenilor ieşiţi cu mic, cu mare în acest weekend la un centru comercial din Băneasa a fost oprit în loc de un moment cultural inedit. Dans-actorii companiei lui Gigi Căciuleanu, deghizaţi în cumpărători anonimi sau în „turişti“ de mall (noua specie de trăitori ai capitalismului nostru original), au început brusc să danseze pe una dintre „arterele“ aglomerate ale complexului.
Poporul s-a adunat ca la urs, iar magazinele şi fast-foodurile s‑au golit ca la un semn de clienţi. Pentru câteva momente, cultura a învins consumerismul. Dar nu acesta era scopul pentru care se adunaseră dans-actorii lui Gigi Căciuleanu acolo, ci pentru a sărbători într-un mod original „Zilele Europene ale Operei“. Pentru că românii în general, iar bucureştenii nu fac excepţie, nu prea mai au timp de cultură, arta a coborât în mijlocul lor într-un eveniment organizat de Asociaţia Friends of Opera, având ca protagonişti artişti ai „Gigi Căciuleanu Romania Dance Company“, patronată de Fundaţia Art Production şi de compania JTI, în calitate de sponsor principal.
Drumul lui Căciuleanu de la Caragiale la Shakespeare via Pina Bausch
Aceasta este cea de-a treia descindere a Prietenilor Operei în stradă, prima fiind acum doi ani la Caru’ cu Bere, când mari solişti ai operei Naţionale din Bucureşti, deghizaţi în chelneri sau simpli clienţi, au dat un show de zile mari în faţa bucureştenilor şi a turiştilor adunaţi în număr mare în celebra cârciumă din Centrul Vechi, iar cea de-a doua anul trecut, când tot dans-actorii lui Căciuleanu au prezentat pe strada Lipscani, în avanpremieră, un fragment din spectacolul „D’ ale noastre“, după Caragiale, montat la Teatrul Naţional din Bucureşti. Spectacolul avea să devină un adevărat hit al stagiunii, soldat cu două nominalizări la Premiile UNITER, la categoria „Cel mai bun spectacol“ şi la categoria „Cel mai bun actor în rol principal“, distincţie acordată actorului Lari Georgescu, care a interpetat un Caţavencu ce nu va fi prea curând uitat. Lari Georgescu se afla de altfel şi el printre artiştii veniţi la sărbătoarea operei şi ne-a declarat că aşteaptă cu interes Gala Premiilor UNITER, ce are loc la Iaşi chiar în această seară.
În acest an, pe 11 şi 12 mai, peste 100 de companii şi asociaţii de pe bătrânul continent celebrează „Zilele Europene ale Operei“. Tema celei de-a şaptea ediţii a „Zilelor Europene ale Operei“ este „Opera: teren de joacă“ şi invită pe toată lumea să participe şi să îmbrăţişeze prin joc diverse forme ale artei.
Spectatorii ad-hoc de la mallul din Băneasa au avut şi ei privilegiul de a asista la o avanpremieră, căci ei au putut vedea câteva superbe secvenţe din montarea „La Follia in William Shakespeare“, spectacol ce reprezintă o incursiune a lui Gigi Căciuleanu în lumea celui mai mare dramaturg al lumii, incursiune realizată „pe limba dansului coregrafic“, specifică marelui artist român.
Căciuleanu şi teatrul său coregrafic
Cândva, Gigi Căciuleanu a explicat conceptul său de artă astfel: „Pina Bausch a făcut teatrul-dans, iar eu, mergând chiar mai departe, am făcut teatrul coregrafic. Ea a folosit dansatori şi i-a făcut actori, reuşind să aducă în săli, la spectacole de dans, publicul de teatru. Eu am luat actori care, intrând într-o spirală ascendentă, redevin dansatori, având preocuparea funcţionării mecanismelor corporale la fel de mare ca pe cea a funcţionării mecanismelor teatrale. Cum nu le pot vorbi actorilor pe limba dansului, a trebuit să le dau nişte indicaţii mai altfel. Le‑am spus că noi lucrăm cu nişte pachete de energie (mişcarea, gestul) suprapuse pe nişte pachete de timp (muzica, ritmul, melodia). Aşa s-au născut dans-actorii mei“.
Spectacolul „La Follia in William Shakespeare“ va avea premiera oficială în această toamnă la Teatrul Bulandra din Bucureşti, dar publicul nerăbdător ar putea fi răsplătit cu câteva reprezentaţii înainte de sfârşitul acestei stagiuni. Aşa cum în „D’ale noastre“, Gigi Căciuleanu reuşise să surprindă întreg universul lui Caragiale într-un show proaspăt, vioi, inteligent şi cult, tot aşa, în montarea de la Bulandra va încerca o restituire complexă a lui Shakespeare într-un mod nemaivăzut. „La Folia…“ va fi deci un „D’ale lui Shakespeare“.
