Suparare mare la PSD. Au mai fost ei suparati si altadata, protestand impotriva titulaturii de cel mai corupt partid. De fapt, de emblema a coruptiei politice romanesti. Azi, cand aud cum se plang de persecutie politica, parca nu-mi vine sa cred. Daca exista motive pentru cercetari, sunt de vina cei de la guvernare? Pe de alta parte, dosarele pentru atatia fosti ministri din guvernarea CDR-USD-UDMR n-au fost cumva instrumentate sub guvernarea PSD sau PDSR? Ca nici unul n-a mers mai departe nu e vina politicienilor pesedisti: probabil ca si justitia are o bariera de la care nu poate continua sa inventeze. Oricat de neplacut ar fi pentru cei care au mostenit puterea de la comunisti, stilul proceselor din acei ani a fost, totusi, abolit. E drept, nu din alt motiv decat acela ca se uita UE la noi si ne face cu degetul daca exageram. Batranele instrumente juridice ale regimului ceausist abia ar astepta sa faca tot ceea ce au mai facut, sa execute, cu alte cuvinte, comenzile politice ale partidului-stat. Daca nu exista o constiinta consolidata la magistratii romani, macar teama de comisiile si comisarii europeni ne va aduce, in cele din urma, pe linia de plutire. Si ne mai plangem de imaginea tarii in strainatate. Cand asemenea decizii importante se vor lua in mod firesc, in respectul legii si nu de frica unui organism exterior, atunci vom putea pretinde un alt tratament in afara. Paradoxal, nu? Sa fii stimat de straini nu atunci cand executi sugestiile lor, ci cand din proprie initiativa esti corect, drept, cinstit.
Acum, cu ajutorul cazurilor Nastase si Copos, chiar s-ar putea sa ne mai infrumusetam imaginea. Ceea ce le era greu sa inteleaga politicienilor din Romania este tocmai faptul ca nu ni se cere sa aratam imaculati, ci doar sa existe certitudinea ca justitia isi face datoria impotriva celor corupti. Nimeni nu credea, pana acum, ca, daca nici un caz de politician marcant corupt nu ajunge in fata justitiei, isi inchipuie cineva ca avem o clasa politica imaculata. Mai ales ca presa a tras cate semnale de alarma vreti, iar in clasamentele internationale ale coruptiei stam cat se poate de prost.
E o premiera ca justitia se incumeta sa-l cerceteze pe un vicepremier in functie. S-ar fi putut intampla asa ceva pe vremea unei guvernari PSD? S-a intamplat? Nu prea. E prima oara cand justitia romana isi demonstreaza independenta. Daca lucrurile vor decurge normal, atunci vom vedea si vicepremiera s.a.m.d. Cat despre dl Adrian Nastase, acesta va afla ca lacomia poate distruge o cariera politica, oricat de stralucita ar fi parut aceasta atata timp cat negustorul neprins parea cinstit. Prezumtia de impunitate a clasei politice, infiintate de comunisti, pare a fi in sfarsit abolita si in Romania si abia acum s-ar putea spera ca revolutia sa mai faca un pas inainte. Daca, indemnati de o rezolutie europeana, o sa condamnam in bloc regimul comunist drept unul criminal, in ciuda faptului ca presedintele actual mai are dubii, abia atunci lucrurile s-ar putea apropia de limpezire. Dar totul merge atat de incet nu din alt motiv decat din acela ca trebuie asigurata supravietuirea in libertate a uneltelor de gradul doi sau trei ale regimului trecut. Emanatii, adica. Ar mai trebui, totusi, ceva: sa fie inculpat si dl Ion Iliescu pentru rolul sau in organizarea si dirijarea mineriadei din iunie 1990, alaturi de procurorii si magistratii care i-au torturat pe cei sechestrati de mineri, considerandu-i arestati legal. Ca sa nu mai vorbim de „cine a tras in noi, 16-22?”, alta opera probabila a dlui Iliescu.
