Presedintia austriaca a UE are mari ambitii. Revitalizarea tratatului constitutional si extinderea UE spre Balcani sunt doar cateva dintre tintele pe care oficialii de la Viena afirma ca le vor urmari in cele sase luni cat vor sta la carma Uniunii.
Membrii Comisiei Europene au fost, desigur, impresionati de aceste planuri curajoase, cand s-au intalnit ieri la Viena cu guvernul austriac. Desfasurata in somptuosul palat Hofburg, reuniunea s-a bucurat de participarea cancelarului Austriei, Wolfgang Schussel, si a sefului Executivului comunitar, Jose Manuel Barroso. Pentru a nu lasa loc de dubii, primul a anuntat: UE are nevoie de “o politica externa comuna, de o noua constitutie si de un buget pentru urmatorii sapte ani”.
Este, intr-adevar, nevoie de curaj sa aduci din nou vorba de Constitutia europeana, despre care nimeni nu mai pomenise nimic dupa “Nu”-ul usturator inregistrat anul trecut la referendumurile din Franta si Olanda. Deloc resemnati cu incremenirea in proiect, austriecii vor sa initieze alte discutii privind un nou tratat constitutional. Ei pledeaza pentru un dialog real intre cetateni si autoritati in toate statele membre UE, care sa ofere o imagine despre viitoarea Europa unita. Cabinetul austriac ar urma sa prezinte “o evaluare provizorie” a situatiei cu ocazia summitului european din luna iunie. “Constitutia europeana nu a murit”, asigura Schussel. “Trebuie sa o luam din nou de la inceput, avem nevoie de mai putine reglementari de la Bruxelles si de mai multa putere pentru Europa regiunilor”, afirma, la randul sau, vicecancelarul Hubert Gorbach. Marea problema este ca aceste declaratii vin de la una dintre cele mai eurosceptice tari ale Uniunii…
Cea de-a doua miza a presedintiei austriece, extinderea spre Balcani, nu poate fi decat imbucuratoare pentru tarile din regiune, incluzand aici si Romania. Dar excluzand Turcia, fata de care Austria isi manifestase in trecut o opozitie inversunata, acceptand doar in ultimul moment decizia UE de incepere a negocierilor de aderare cu Ankara.
Puternica inclinatie austriaca fata de Balcani este explicabila istoric si economic. De exemplu, Austria este cel mai mare investitor strain in Croatia si, nu intamplator, cel mai infocat partizan al aderarii acestei tari la UE. Macedonia si Bosnia sunt pe lista de asteptare.
In privinta Romaniei – unde, de asemenea, s-a putut asista la privatizari spectaculoase in beneficiul unor firme austriece – declaratiile de sprijin exista, desi nu au fost si nu sunt atat de inflacarate ca in cazul Croatiei. Ziarul “Der Standard”, citand diplomati de la Bruxelles, atragea chiar atentia ca “daca Romania si Bulgaria nu vor reusi sa obtina progrese, in special in lupta impotriva coruptiei (…), vor avea deasupra o noua sabie a lui Damocles, iar aderarea ar putea fi amanata cu un an”.
Fara a diminua gravitatea problemei coruptiei in cele doua tari, unii vad o eventuala amanare a aderarii Romaniei si Bulgariei ca pe un scenariu de a “strecura” si Croatia in UE. Tandemul s-ar transforma astfel in trio, iar “valul aderarii” ar ajunge la Bruxelles la 1 ianuarie 2008, dand astfel castig de cauza celor, nu putini, carora le plac extinderile ca sarea-n ochi…
Ramane ca Austria sa infirme sau sa confirme acest scenariu.
