Preşedintele fondator al PNL, Radu Câmpeanu (91 de ani), consideră „o obrăznicie” din partea noului liberal Gigi Becali să-şi dea cu părerea despre Neagu Djuvara, un om care se află „la mare distanţă de el”. Primul preşedinte postdecembrist al liberalilor îi sugerează, pe de altă parte, lui Crin Antonescu să nu mai facă declaraţii antioccidentale şi îl critică pentru primirea lui Gigi Becali în partid. Din punctul lui de vedere, Becali „are un soi de neseriozitate” şi mai ales „nu e un om politic”. „Cred că, dacă eram în locul lui Crin Antonescu, nu aş fi fost de acord cu intrarea lui în Partidul Naţional Liberal”, spune Radu Câmpeanu, notând că, din tot ce a declarat până acum, se înţelege că „Gigi Becali are doar concepţii sportive, nu politice”.
Vă regăsiţi în actualul PNL?
R.C.: Da şi sunt hotărât să-l susţin pe Crin Antonescu dacă va deveni candidat pentru preşedinţia ţării. Cred că, dintre toţi liderii politici din acest moment, Crin Antonescu este, prin cultură, educaţie şi temperament, cel mai indicat pentru a deveni preşedinte.
În ultima vreme, Crin Antonescu, dar şi alţi lideri din fruntea PNL au făcut o serie de declaraţii antioccidentale, împotriva ambasadorului american la Bucureşti, împotriva Comisiei Europene şi a oficialilor de la Bruxelles. Dacă v-ar cere sfatul, i-aţi spune să meargă pe aceeaşi linie?
R.C.: Nu-i cunosc aceste declaraţii, fiindcă am fost plecat în străinătate un timp, dar i-aş sugera să nu mai facă astfel de declaraţii pentru că noi, prin forţa lucrurilor, prin poziţia noastră, prin istoria noastră, suntem legaţi de Occident, de puterile vestice, de situaţia europeană şi, ca atare, poate că nu e cazul să facem critici de această natură. Putem să ne spunem părerile, dar sfatul meu este să rămânem în foarte bune relaţii cu Occidentul.
Sunteţi mulţumit de alianţele făcute de PNL? De pildă, de cea cu Dan Voiculescu?
R.C.: Aceste alianţe, cu USL, cu Dan Voiculescu, trebuiau făcute pentru că prestigiul ţării a fost afectat.
Dar prestigiul PNL nu a fost afectat de combinaţia cu un colaborator al Securităţii?
R.C.: Dan Voiculescu o fi fost în Securitate, eu îl cunosc şi personal, dar dacă ar fi să-i întreb şi pe cei aflaţi la putere în ce relaţii se aflau cu Securitatea… Trebuia să facem aceste alianţe pentru a scăpa de Traian Băsescu.
Dacă ar fi să faceţi o comparaţie între actuala conducere a PNL, cea din perioada când dvs. eraţi preşedinte, ce-aţi spune?
R.C.: Partidul avea poziţii publice mai corecte, în plus avea şi o altă autoritate politică şi morală. Mulţi dintre liderii PNL fuseseră în închisorile comuniste, în frunte cu mine, de altfel. Era un partid care respecta tradiţiile lui istorice şi care reprezenta o garanţie pentru viitor.
Actuala conducere nu prezintă o garanţie?
R.C.: Ba da, dar nu la fel.
Care sunt lucrurile cele mai importante din viaţa dvs. politică?
R.C.: Aş vrea să încep să strâng toate aceste fragmente din viaţa mea şi să-mi scriu memoriile. Pentru mine manifestaţia de la 8 noiembrie 1945 a fost un moment extrem de important. Eram preşedintele Comitetului care a organizat această manifestaţie, care era organizată de tineretul universitar al PNL, iar eu conduceam această organizaţie. E adevărat că atunci când am ajuns în Piaţa Palatului s-au adunat şi alţi oameni acolo.
În jur de 150 de mii.
R.C.: Da, foarte mulţi. Îmi aduc aminte de aceste evenimente cu o satisfacţie sufletească foarte mare şi îmi aduc aminte că la un moment dat m-am urcat pe gardul Palatului să vorbesc, pentru că unii colegi mi-au cerut să vorbesc. Au fost 5 minute, nu mai mult, dar eram foarte entuziast. Îmi aduc aminte de solidaritatea extraordinară a tinerilor pentru această idee naţională şi de sprijinire a Regelui Mihai, care era pentru noi o garanţie în ceea ce priveşte viitorul.
Există lucruri de care vă pare rău că le-aţi făcut după ce v-aţi întors în România?
R.C.: Da, dar sunt chestiuni personale. În ceea ce priveşte politica, nu cred că am făcut lucruri care să mă supere, singurul lucru este legat de faptul că am avut, poate, prea multă încredere în oamenii care veneau la mine şi le-am acordat nu doar încrederea, ci şi prietenia mea politică. Poate că am greşit.
Cine v-a dezamăgit?
R.C.: M-au dezamăgit, dar nu i-am luat în seamă. Pur şi simplu i-am scos din mintea mea.
Tinerii, pe-atunci, care v-au părăsit în 1990, formând PNL-Aripa Tânără? Sau fracţiunea care s-a rupt în 1992, când PNL a plecat din Convenţia Democratică?
R.C.: Oamenii nu m-au părăsit pe mine. Poate pe unii i-a supărat că eram prea autoritar, dar nu am avut conflicte majore.
Vă mai vedeţi cu Mircea Ionescu Quintus, cel care a fost ales preşedinte în locul dumneavoastră în 1993?
R.C.: Ne vedem la toate şedinţele Biroului Politic, stă chiar lângă mine.
Vă vedeţi şi cu fostul premier Călin Popescu Tăriceanu, care în 1990 a plecat din PNL împreună cu Dinu Patriciu, Viorel Cataramă şi Horia Rusu?
R.C.: Nu prea.
În general, nu vă caută fruntaşii liberali?
R.C.: Nu. Şi-au dat seama că m-am retras, dar eu sunt la toate şedinţele Biroului Politic şi particip la discuţii.
Înainte de 1990, când locuiaţi în Franţa, vă căutau oamenii Securităţii?
R.C.: Nu. Oamenii Securităţii m-au căutat înainte de a pleca.
După ce aţi ieşit din închisoare?
R.C.: Da, dar puţin m-au mai luat. Mă mai băgau la subsolul Ministerului de Interne şi acolo, în nişte birouri de-ale lor, mă interogau. Îi interesa mai ales cine a fost cu mine în noiembrie 1945, dar după aceea nu s-au mai interesat de mine. Că mai târziu, la Paris, poate mă urmăreau unii, poate. Dar acolo tot ce făceam făceam public: vorbeam la Radio Europa Liberă, dădeam interviuri în ziare, dar totul era la vedere. Nimic nu era secret.
Înainte să plecaţi din ţară au încercat cei de la Securitate să vă convingă să semnaţi un angajament?
R.C.: Nu, niciodată.
Cum vă explicaţi că n-au încercat să vă racoleze?
R.C.: Ei ştiau că nu puteam să trec de partea lor.
Dar îi bănuiaţi pe ceilalţi lideri liberali din generaţia dvs. că au colaborat cu Securitatea: Dan Amedeo Lăzărescu, Mircea Ionescu Quintus, Constantin Bălăceanu Stolnici?
R.C.: Mărturisesc că din acest punct de vedere am avut întotdeauna un soi de naivitate, ca să nu zic prostie. Am avut multă încredere în ei, de aceea, când eram informat sau când cineva îmi spunea, pentru mine era întotdeauna ceva nou, ceva surprinzător.
Deci nu aţi avut nici un fel de dubii în privinţa lor?
R.C.: Nu, aveam multă încredere în oamenii de lângă mine, deşi poate că nu toţi meritau.
Credeţi că unii dintre ei au fost şantajaţi din acest motiv?
R.C.: Probabil, dar nu ştiu cazuri precise.
Pare ciudat că serviciul de spionaj al regimului Ceauşescu nu era interesat de dvs., care eraţi unul dintre liderii exilului.
R.C.: Era interesat, dar toate manifestările mele erau publice.
Vreţi să spuneţi că în perioada în care eraţi în Franţa Securitatea nu a încercat niciodată să vă descurajeze sau să vă intimideze sau să vă racoleze?
R.C.: Nu, erau trimişi periodic diverşi vizitatori români.
Cine erau cei care vă vizitau?
R.C.: Nu erau aceiaşi, nu-i mai ţin minte.
De ce aţi vrut în 1992 să asociaţi PNL la guvernare cu oamenii lui Ion Iliescu?
R.C.: Pentru că PNL avea oameni calificaţi să se pună în slujba ţării.
Vă pare rău că aţi intrat în 1992 în această combinaţie?
R.C.: Nu, de ce mi-ar părea rău.
Pentru că partidul nu a mai intrat în Parlament la alegerile de la sfârşitul anului 1992.
R.C.: Se întâmplă.
Vă mai întâlniţi cu Ion Iliescu?
R.C.: Nu, dar eu îl consider pe Ion Iliescu un om politic civilizat. E un adversar de păreri, nu sunt prieten cu el, dar sunt în bune relaţii.
Aveţi deci o părere bună despre el.
R.C.: Este unul dintre puţinii politicieni români foarte oneşti şi foarte bine conturaţi.
Aţi spus că-l susţineţi pe Crin Antonescu, dar astă-vară, şi nu numai, l-aţi criticat.
R.C.: Eu cred că, prin comparaţie cu ceilalţi lideri români, Crin Antonescu este cel mai potrivit să ajungă preşedinte. E drept că am avut un moment de îndoială atunci când a fost debarcat Tăriceanu.
Înainte de 1989 ţineaţi legătura cu Regele Mihai?
R.C.: Da, mă duceam câteodată în Elveţia, unde stătea el.
A fost o idee bună să-l propuneţi candidat la preşedinţie?
R.C.: Era o situaţie specială atunci în România. Cred că România avea nevoie de un om ca el în fruntea ţării, un om care privea binele general, nu binele lui.
Regele Mihai v-a căutat atunci să vă întrebe de ce aţi făcut o astfel de propunere?
R.C.: Nu.
Mergeţi la partid să discutaţi proiectele cele mai noi?
R.C.: Particip întotdeauna la Biroul Politic.
Deci n-aţi apucat să vă exprimaţi părerea despre Gigi Becali.
R.C.: Îmi vine să râd de această idee de a se înscrie în PNL. Cred că, dacă eram în locul lui Crin Antonescu, nu aş fi fost de acord cu intrarea lui în Partidul Naţional Liberal. Se spune că a dat şi nişte bani, dar cred că sunt doar zvonuri. Nu-l văd liberal pe Gigi Becali. Din tot ce a declarat el până acum, are doar concepţii sportive, nu politice. Poate să fie simplu membru, dar doar atât.
Declaraţiile pe care le face, felul în care vorbeşte implică PNL. Credeţi că e bine pentru partid?
R.C.: Nu l-am urmărit, dar are un soi de neseriozitate. Gigi Becali nu e un om politic. Nu cred că-i face vreun bine partidului, dar ca simplu membru poate să rămână, ca oricine altcineva care se poate oricând înscrie.
Dar dvs. nu l-aţi fi primit în PNL dacă eraţi preşedintele partidului.
R.C.: Aş fi avut mari rezerve să-l primesc şi l-aş fi pus în discuţia Biroului Politic.
Recent, Gigi Becali l-a atacat pe istoricul Neagu Djuvara, la rândul lui un vechi liberal.
R.C.: A fost nepotrivit, ca să nu spun că a fost o obrăznicie din partea lui să aibă păreri despre oameni care sunt la mare distanţă de el.
Crin Antonescu a scăzut 10 procente după criza politică de astă-vară, când USL a încercat să-l demită pe Traian Băsescu. A fost eficientă această acţiune pentru liberali?
R.C.: A fost normal să încerce
să-l răstoarne pe Traian Băsescu şi cred că după votul de la referendum dl Băsescu ar fi fost normal să-şi dea demisia. A fost evident că mai mult de jumătate din populaţie nu-l mai vrea. Se vede acest lucru de câte ori stai de vorbă cu oamenii.
Ar fi utilă pentru PNL revenirea fostului premier Tăriceanu în conducerea partidului?
R.C.: Călin Popescu Tăriceanu a fost foarte bun şi are un soi de simţ al echilibrului politic. N-ar fi rău să se întoarcă.
“Ion Iliescu este unul dintre puţinii politicieni români foarte oneşti şi foarte bine conturaţi.”
