Zeci de case din cartierele CFR si Miorita din Bacau arata ca dupa razboi. In vreme ce aproape toate privirile se indreapta catre sinistratii din vestul judetului, bacauanilor care au ramas fara agoniseala de o viata nu li se acorda prea mare atentie.
Curgea puhoiul de apa ca Dunarea
Peste doua saptamani isi insoara baiatul. Prin luna martie, cand Mihai i-a dat vestea cea buna, a zis ca, daca il mai ajuta Dumnezeu sa il vada si pe asta mic la casa lui, poate sa moara linistit. Asa stand lucrurile, Stefan Sipos de pe strada Brandusei din cartierul CFR din Bacau s-a imprumutat de pe la neamuri de ceva bani, a mai facut rate si prin magazine si s-a apucat sa-si faca prin casa curat. In cateva saptamani aproape ca nici el nu isi mai recunostea casa in care locuise timp de vreo cincizeci de ani. Ultima grija pe care o mai avea acum batranul era sa-si faca rost de haine cat mai de soi pentru petrecere si sa se ingrijeasca de bucatele ce vor trebui puse pe masa. Luna trecuta insa, chiar in dimineata zilei de 13, a crezut ca ii ia Dumnezeu mintile. Un vuiet mare s-a auzit din spatele gradinii si in mai putin de un sfert de ceas toata casa i-a fost cuprinsa de o apa mocirloasa pana aproape de fereastra. „Doamne, Dumnezeule, ce era aici! Curgea puhoiul de apa ca Dunarea de mare pe la mine prin casa”, se tanguie acum batranul. Nu si-a mai revenit de atunci din spaima. Mangaie incetisor peretii camerelor pentru care a cheltuit atata amar de bani ca sa le vada curate ca-n palma si nu intelege cu ce a gresit pana acum in viata ca sa il pedepseasca Dumnezeu atat de crunt. Si el, si sotia lui dorm prin vecini, pe cateva saltele asezate pe ciment. Ceva mai tanar, Cristi Airinei, ginerele sau, nu se arata atat de ingaduitor. „Macar sa nu-si bata joc de noi. Ne-au adus niste bidoane cu ulei mucegait si niste paini mucegaite si si-au luat gandul de la noi. Au mai venit mai apoi si altii, care ne-au adus cate doua conserve si ne-au pus sa stam la poza ca sa se poata ei lauda mai departe cu ajutoarele pe care le-au dat”, spunea plin de revolta Cristi Airinei. La familia Draghici vecinii din dreapta casei sale lucrurile stateau cu mult mai rau. Din peretii casei nu a mai ramas mare lucru iar tavanul mai era sustinut doar de niste grinzi de lemn proptite din loc in loc in podea. „Ne-au zis ca ne demoleaza, dar nu stim cand. Vine iarna acusi si noi stam in cortul din fata casei”, spune ingrijorata Gabriela Draghici.
Oamenii dorm si acum prin vecini
Ceva mai in susul strazii, la casa lui Ungureanu Ion abia daca puteai deschide poarta din cauza lucrurilor puse maldar in curte. „Cateva zile am dormit in fata portii, in masina baiatului. Acum stam prin vecini, dar nu stim pana cand, ca au si ei necazuri la fel ca noi”, ne spune batranul in timp ce ne plimba prin toata casa pentru a ne arata ceea ce i-a mai ramas intreg in urma viiturii. Prea mare lucru nu a avut ce arata. Peretii casei erau aproape prabusiti de la temelie, prin camerele unde odata a fost dusumea nu mai era acum decat pamant framantat cu mocirla iar mirosul de mucegai domnea in toate incaperile. Maldar de haine puse la un loc cu paturi, sifoniere si mese ce abia se mai puteau tine intr-un picior erau adunate claie peste gramada in mijlocul curtii Elenei Chirita. Peretii casei sunt plini de gauri la temelie si se gandeste cu groaza ca o va prinde iarna fara sa apuce sa faca prea mare lucru in casa. Cateva strazi mai la deal, pe Prelungirea Arcadie Septilici, aceeasi nenorocire. Maria Fichitiu spune ca de cand i-a luat apa tot ceea ce a avut prin casa nu mai este om si traieste doar cu pastile.
Pe strazile necanalizate fosele au dat de doua ori pe afara
Pe strada Prelungirea Bradului, intr-un alt colt de oras, mirosul de namol mai pluteste si acum in aer. In luxosul cartier aparut acum cativa ani in aceasta parte a Bacaului motopompele aduse de proprietari scot si acum apa de prin beciuri. La cateva zile dupa inundatii pompierii si reprezentantii RAGC si-au facut drum si pe aici sa desfunde strada. S-a scos, ce-i drept, atunci apa de prin beciuri, insa la cateva zile a tasnit inapoi din cauza nivelului ridicat al panzei freatice. Si fosele au dat pe dinafara, pentru ca aici nu exista canalizare. In multe din case apa a intrat de un lat de palma, motiv pentru care proprietarii au fost nevoiti sa-si scoata tot parchetul de prin camere. Chiar daca pagubele pe care le-au suferit sunt de ordinul zecilor de milioane de lei, oamenii de aici spun ca nu au nevoie de despagubiri. „Vrem doar sa ni se aprobe si noua cererile pe care le-am lasat la primarie de atatia ani. Platim impozit ca pentru centrul orasului si noi nu avem nici macar drum sau canalizare”, spune Ovidiu Zamfir.
Autoritatile impart doar promisiuni
Conform unei statistici intocmite de reprezentantii municipalitatii, in Bacau vor trebui demolate 13 case si renovate alte 143. Cand se va intampla acest lucru nu stie insa nimeni sigur. Dumitru Popa, secretarul municipiului Bacau, spune ca cel putin deocamdata deciziile se iau doar la nivel politic. „Cand vor sosi materialele vom face o programare a fiecarei gospodarii. Oamenii cer insa termene precise. Vor sa stie exact ziua in care le duci materialele si ziua in care se pot apuca de lucru. Or acest lucru nu il stim cu exactitate nici noi”, spune Dumitru Popa.
