» "Istoricul Neagu Djuvara a iesit in librarii cu un volum de povestiri de vacanta, "Amintiri si povesti mai deocheate", care aduna textele pe care istoricul le-a publicat in revista "Plai cu boi".
» Pasajele erotice sunt insa slab reprezentate, titlul servind mai mult drept carlig comercial; cartea decupeaza, cu umor si nostalgie, secvente din viata autorului, conturand totodata cateva figuri din lumea buna de altadata.
"Si «Povestile mai deocheate» ale lui Neagu Djuvara au o… poveste a lor. Intr-o buna zi, a venit la editura sa discute sumarul unei viitoare carti despre boierimea romana, autorul a lasat si un manuscris pe a carui prima fila era scris (cu rosu!): «Pentru dupa moartea mea». Imposibil de trecut peste o asemenea hotarare! … Dupa nu putine si nici usoare exercitii de persuadare, Neagu Djuvara s-a lasat induplecat si ne-a ingaduit sa adunam in volum cele patru povestiri risipite in «Plai cu boi»", sta scris la inceptul cartii, intr-o nota a editurii. Promisiunea unor "indiscretii" nu este insa onorata de text, care falfaie promisiunea unor detalii picante mai mult ca un carlig de marketing. Discretia autorului este totala, astfel incat cea mai porno secventa a textului devine una in care copilul Neagu Djuvara se pune la 10 ani peste o verisoara de-a lui, iar aceasta il paraste parintilor. Alta indiscretie priveste o mezalianta intre o nobila de 40 de ani casatorita cu un tanar prefect taranist din Ardeal. Aici, scriitorul renunta la morga aristocratica si povesteste ca un om de lume, dezinhibat si cu umor: "Cum s-a petrecut noaptea nuntii s-a aflat prin Bucuresti, pesemne chiar din indiscretii ale mirelui. Mireasa, inca fata mare cu toata varsta, cum am spus, cand a venit clipa fatidica sa-si piarda fecioria, a inceput sa tipe: «Nu se poate… nu se poate!». Barbatul insa, nemilos, i-a zis ardeleneste, impingand in vrajmasie: «Musai sa intre, ca alta nu-i!»". Povestirile sunt memorialistice, probabil asa se explica precautiile pe care si le ia autorului cand vine vorba de picanterii. Primele doua povestiri se refera la copilaria si adolescenta autorului. "La Mamaia in sat in 1922" povesteste o vacanta a autorului la mare, intr-o casa inchiriata de la tarani. Jumatate din text este consacrata descrierii, pentru ochii unui cititor modern, a ce insemna in 1922 o iesire la Mamaia: "In sat, bineinteles, nici o masina, si chiar si pe drumul care strabatea satul abia daca trecea un camion pe zi, ridicand nori de praf, imprastiind gainile innebunite si asmutind cainii". Acolo, autorul o intalneste pe Maria Prodan, fata unui magistrat. O va intalni din nou la 26 de ani si se va indragosti "nebuneste", dar, fiind casatorit, nu va da curs impulsurilor. Textul face o radiografie a vietii si ghinioanelor fiicei magistratului – "n-am cunoscut o alta fiinta lovita atat de staruitor si de nemilos de soarta". Las cititorilor sa descopere care sunt necazurile care se abat asupra femeii. "Cum m-a invatat scoala franceza sa scriu mai bine romaneste" rezuma perioada liceului, pe care Neagu Djuvara l-a facut in Franta, la Nisa, intr-o institutie privata: "Eram in clasa cu cei doi fii ai regelui Cambodjiei, Sisovath Monivong si Sisivath Monireth… In clasa cu frate-meu era viitorul rege al Afganistanului, Zaher Kahn. Zeci de ani am carat cu mine o fotografie in care sunt amandoi, zambitori si cu bluza cenusie ostentativ patata cu cerneala". Intre aceste figuri princiare se detaseaza Osman, blajinul nepot al ultimului sultan turc: "El avea 16 ani si era mare, gras, umflat, prostut, cred, si nu se supara cand isi bateau joc de el camarazii"; competenta acestuia era de a trage vanturi la comanda – si cu aceasta indiscretie enorma se termina picanteriile. Liceul era, probabil, de baieti, "segregat pe gen", probabil de aceea lipsesc fazele erotice; homoerotismul de internat nu intra in atentia istoricului. "O figura a Bucurestiului interbelic: Popovici-galos, diplomat de cariera" este un text mai putin reusit: bizarul personaj cu fobie de microbi nu este suficient de viu, excentricitatea lui fiind insuficient circumscrisa; pe scurt, individul e neverosimil; textul e spart intre descrierea acestuia si a proaspetei sotii a autorului, o frantuzoaica rafinata a carei luna de miere se petrece pe drumurile desfundate ale Romaniei si la mosia familiei Djuvara, cu obiceiurile fruste, barbare ale taranilor. Insa eterica descendenta a lui Molière se adapteaza si, "in cei trei ani cat am fost la militie si pe front, ea s-a ocupat de mosie, cu mana de fier". Ultima povestire, "Casatorii intre ardeleni si boieroaice regatene si viceversa", descrie diverse mezaliante aparute dupa Marea Unire, cand politicieni burghezi si bogati din Transilvania si-au cautat neveste in boierimea din Muntenia si Moldova. O mentiune speciala pentru ilustratiile lui Andrei Gamart, niste colaje de un rafinament care, uneori, il depaseste pe acela al povestirii.
» Neagu Djuvara, doctor la Sorbona, autor de bestseller-uri
S-a nascut in 1916, la Bucuresti. Licentiat in istorie la Sorbona si doctor in drept, participa la campania din Basarabia si Transnistria, fiind ranit in apropiere de Odessa (1941). Devenit functionar in Ministerul de Externe in 1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm, iar in dimineata zilei de 23 august 1944 este trimis sa negocieze pacea cu Uniunea Sovietica. Isi pastreaza postul pana in 1947, cand decide sa ramana in exil. In 1961 devine consilier diplomatic al Frantei in Niger. In 1972 obtine doctoratul la Sorbona, in filozofie. Dupa 1989 se intoarce in Romania, devenind profesor-asociat la Universitatea din Bucuresti. Cartile sale au devenit bestseller-uri, in special "Scurta istorie a romanilor" (44.000 exemplare), un fel de Reader’s Digest onest al istoriei noastre, si "Intre Occident si Orient" (17.500 exemplare).
