Coalitia de guvernare a anuntat ca ia in considerare posibilitatea de a schimba legea si a repolitiza posturile de prefect. stiu ca politizarea este un cuvant urat, dar in acest caz ideea nu este chiar proasta. Din pacate, dilema nu consta in a alege intre profesionisti si politruci. Starea de fapt nu e in alb si negru, ci intr-un gri urat mirositor. Adevarata dilema este daca acest Guvern va adapta legea la realitate sau ii va schimba pe prefecti folosind artificii legale costisitoare, ca toate celelalte guverne de pana acum.
Am afirmat ca avem o lege a functionarilor publici nerealista inca din 2002, cand am scris un studiu despre cum era aplicata aceasta lege de catre guvernul Nastase. Exista in lume modele diferite privind relatia dintre politic si functiile superioare din administratie, cazurile extreme fiind reprezentate de America si Marea Britanie. In SUA, atunci cand se schimba presedintele se schimba si cateva mii de lucratori din administratia federala. Politizarea este legala si are o logica. Noul presedinte isi numeste oamenii in functiile de conducere (nu vorbim aici de functiile de executie). De cealalta parte, in Marea Britanie exista celebrul civil service, un corp de functionari apolitici si bine educati care pe vremuri constituiau coloana vertebrala a Imperiului Britanic. Cand se schimba guvernul de la Londra este inlocuit un numar limitat de demnitari, de ordinul sutelor, iar functionarii publici care conduc chiar institutii raman pe loc. Fiecare dintre cele doua sisteme are avantajele si dezavantajele sale. Flexibilitate si instabilitate in cazul american, stabilitate si rigiditate in cazul englezilor. Dar ambele au o trasatura pozitiva: totul se face legal, predictibil, regulile sunt stiute, sistemul de recompense si avansare in cariera e clar.
Ce am facut in Romania? In 1999 am adoptat pe fuga o lege a functionarului public necesara pentru a incepe negocierile cu UE. Pana atunci angajarea la stat era haotica, facuta pe legi speciale fiecarui sector. Prima schimbare de putere din 1996 a declansat competitia intre politrucii lui Iliescu si cei ai CDR/PD. Peste acest haos a venit legea din 1999. Era o lege ambitioasa, inspirata din modulul britanic: functionarii de cariera apolitici ar fi trebuit sa ocupe functii foarte inalte (pana la secretarii generali ai ministerelor). Evident, legea incerca sa forteze realitatea in loc sa-i dea niste reguli.
S-a schimbat puterea, au venit Iliescu, Nastase si Cozmanca. Daca va uitati in Monitorul Oficial din acea perioada, s-ar zice ca administratia centrala din Romania a fost desfiintata intr-o zi si recreata a doua zi. Numele ministerelor au fost schimbate: din Ministerul Muncii in Ministerul Muncii si Familiei, din Ministerul Finantelor in Ministerul Finantelor Publice. Iar Presedintia a devenit peste noapte Administratia Prezidentiala. De ce toata aceasta harababura aparent ilogica? Octav Cozmanca avea totusi o logica. Prin schimbarea denumirii se considera, juridic vorbind, ca e o institutie noua, iar functionarii publici "stabilizati" de CDR pe functii urmau sa dea alte concursuri pe care le castigau numai cei bine vazuti. Ceilalti trebuiau sa fie redistribuiti, unii renuntau, altii ajungeau prin diverse birouri obscure, dar leafa mergea in continuare. Nu doar ca legea nu a functionat, dar noul guvern a adoptat diverse smecherii legale care au amplificat haosul din realitate.
In studiul din 2002 propuneam sa adoptam un fel de onestitate resemnata: era clar ca nu suntem in stare sa lucram ca englezii. Cum fiecare demnitar va dori sa-si aduca oamenii in preajma si la conducerea directiilor din teritoriu, atunci macar sa o facem deschis si legal. Atentie, propunerea se referea la functiile de conducere de prin ministere si din teritoriu, nu la functionarii publici de executie.
De atunci incoace avem cea mai proasta situatie posibila: avem o lege britanica, dar lucram ca americanii in practica. Adica luam ce e mai prost din ambele sisteme: si instabilitate, si rigiditate. In mod bizar, Cozmanca si Nastase s-au gandit sa impinga sarada si mai departe si au propus ca si prefectii sa fie tot functionari publici. Dupa ce ei au politizat mult mai jos de atat, ne-au vandut gogoasa ca viitoarele guverne vor lucra cu prefecti pusi de altii. Dar nu au apucat sa schimbe legea, a venit Tariceanu si a aplicat gogoasa lui Cozmanca. Intai au instalat prefecti democrati si liberali, apoi i-au declarat functionari de cariera. Ba chiar au creat categoria de "Inalti Functionari Publici". Suna impresionant, dar e doar un titlu pompos pentru politrucii care s-au nimerit atunci pe posturi si s-au ales cu posturi garantate si salarii grase. Cand PD a iesit de la guvernare, prefectii sustinuti in trecut de acest partid au fost schimbati (ce coincidenta!). Adica liberalii au zis: fostii politruci ai nostri raman pe posturi, fostii politruci ai lor sunt schimbati si trimisi care pe unde. Dar cu acelasi salariu de la stat.
Acum, PDL si PSD ar trebui sa lucreze cu prefectii fosti politruci liberali in care nu au incredere. Nu o vor face, cum nu a facut-o nici Tariceanu in doua randuri. Fie vor schimba legea, fie ii vor trimite prin teritoriu ca sa-i forteze sa demisioneze (iar cei care nu vor raman cu salariul). Desigur, suna frumos sa avem prefecti profesionisti independenti care sa apere legea in teritoriu. In realitate, casta Inaltilor Functionari Publici este permanent alimentata cu politruci intersanjabili. De aceea sustin ca politizarea legala a prefectilor este o optiune acceptabila fata de sarada actuala. Politizarea e ca prostitutia: daca nu o putem interzice in practica, mai bine o legalizam.
