Multi traim sentimentul ca politicienii romani si-au pierdut busola. Experienta noastra politica are o traditie care explica haosul actual (in afara celui intentionat provocat). In ultimii aproape 70 de ani agenda politica majora nu a fost stabilita din interior, pe baza intereselor exprimate ale cetatenilor. Constructia comunismului a fost impusa de la Moscova. Primii 10 ani de tranzitie au fost dezorientati si haotici, dar cu speranta ca semnam tratate de aderare la NATO si UE. Apoi politicienii romani au inceput sa preia en gros legislatia europeana, impusa de la Bruxelles. Pe scurt, oricare au fost interesele cetatenilor in ultimii 70 de ani, ele nu au contat in fata unui obiectiv macropolitic, indiferent de natura acestuia, mai putin in caz de proteste violente si de mituiri electorale. Propaganda oficiala a tinut interesele cetatenilor la coada construirii comunismului si apoi la cea a integrarii euro-atlantice, creand cetateni pasivi si contribuabili neconstienti, adica exact ce nu trebuie sa fie cetatenii europeni. Comunistii nu au dat seama de nimic in fata cetatenilor. "Integristii" euro-atlantici au amanat datul de seama, considerand ca, atunci cand trebuie sa tina cont si de altcineva in afara cercului propriu, doar autoritatile de la Bruxelles conteaza. In acest moment s-a terminat primatul obiectivelor de import si politicienii ar trebui sa se ocupe de bunurile comune si sa poata fi evaluati dupa calitatea serviciilor de guvernare si transparenta cheltuirii banilor publici, adica sa treaca la o politica normala intr-o democratie.
O stare politic normala incepe cu o intrebare simpla pe care trebuie sa si-o puna reprezentantii clasei politice: "Ce vor oamenii pentru ei si comunitatea lor?". Deocamdata curiozitatea politicienilor de a comanda cercetari se opreste in genere complet egoist la intrebarea: "Cu cine intentioneaza sa voteze cetatenii?".
Pe data de 22 ianuarie 2007 am incheiat o cercetare de teren pe un esantion reprezentativ (coordonata impreuna cu Ana Bulai, sociolog). Tema cercetarii a vizat interesele politice ale cetatenilor. Evident, nu a fost comandata de vreun partid politic. Este o cercetare independenta propusa si conceputa in Facultatea de stiinte Politice din SNSPA (curand rezultatele vor fi accesibile on-line). Rezultatele dau seama de marea prapastie intre o democratie functionala dincolo de ritualul alegerilor, de caracterul complet paralel al politicilor guvernamentale in raport cu interesele cetatenilor, precum si de lipsa conditiei elementare presupuse de controlul cetatenilor asupra actelor de guvernare: cunoasterea destinatiei banilor dati de ei din taxe si impozite. Le prezint pe scurt:
a. Populatia nu stie pe ce se duc banii publici: 58% din subiecti nu stiu si nu au nici o parere despre felul in care se cheltuiesc banii la bugetul de stat. Ceilalti cred ca cei mai multi bani se duc pe administratia publica si infrastructura, 9%, urmand beneficiul personal al guvernantilor, 5%. Mai grav este ca 61% din subiecti nu stiu si nu au pareri despre destinatia banilor de la bugetele locale, 19% cred ca merg spre infrastructura, 5% ca merg egal intre salariile din administratie si scoli.
b. Daca ar putea influenta felul in care Guvernul cheltuieste banii din impozite si taxe, oamenii ar rasturna radical ierarhia actuala si ar da prioritar peste 31% din buget la sanatate, 17% la educatie, 16% pentru crearea locurilor de munca, 11% la pensii, 7% la infrastructura, 3% la dezvoltare rurala, 2% la ordine publica si in rest pentru mai nici un domeniu. Primariile ar trebui sa cheltuiasca bani pe infrastructura (drumuri, canalizare, gaze), 23%, pe spitale si dispensare, 19%, iar pe scoli si gradinite – 12%. Proportia banilor pe care i-ar aloca oamenii pentru locuri de joaca pentru copii si cea pentru ordine si paza sunt egale: 3%.
c. Cetatenii se simt singuri si nereprezentati politic: 25% spun ca nimeni nu le reprezinta interesele, 37% ca si le reprezinta singuri, 8% ca le reprezinta rudele. Politicienii, ca reprezentanti ai cetatenilor, au un scor injositor in democratie: 8% cred ca ii reprezinta presedintele, 4% – Administratia locala, 3% – Guvernul, 1% – Parlamentul.
O concluzie evidenta este aceea ca actiunile politicienilor actuali sunt percepute preponderent fie ca inutile, fie ca daunatoare pentru interesele cetatenilor. Oamenii vor ca din impozitele platite de ei sa primeasca servicii de sanatate si educatie, drumuri, apa, gaze si caldura. Vor dezvoltarea oraselor si satelor, vor locuri de joaca pentru copii. Vor o viata normala sub guvernari normale. Obtin in schimb "secrete de stat" despre banii publici si multa patologie. z
Mihaela Miroiu este politolog si profesor la SNSPA
