» S-a nascut in Rusia Sovietica si dupa caderea comunismului s-a trezit ucrainean. Isi scrie cartile in rusa, apoi i se traduc in ucraineana.
» Pinguinul Misha din "Moartea pinguinului", roman aparut si la noi, la Editura Curtea Veche, l-a transformat pe Andrei Kurkov intr-unul dintre cel mai bine cotati scriitori din Ucraina.
» Este casatorit cu o britanica, dar a renuntat la Londra pentru imprevizibilul unei capitale "portocalii", inca supusa coruptiei, dar cu potential artistic.
» Am auzit ca, desi nu sunteti in Romania decat de cateva ore, ati prins deja cateva cuvinte romanesti.
Ei, doar cateva. Am predat lingvistica acum 25 de ani, in Ucraina.
» Dar cate limbi vorbiti, pana la urma?
Acum nu vorbesc decat sapte, dar stiam douasprezece.
» Trebuie sa fiti atent cand o sa va intoarceti diseara la hotel, pentru ca pe strada sunt cateva gropi in care ati putea cadea.
Era un banc foarte bun in timpul Uniunii Sovietice. Cand un strain vine in vizita la Kiev si se plimba pe strada, vede guri de canalizare fara capac. si intreaba, alarmat: "E periculos, oamenii pot cadea in ele, de ce nu faceti ceva, de ce nu puneti niste steaguri rosii in jur?!". La care i se raspunde: "Ce, cand ati intrat in Uniunea Sovietica ati vazut vreun steag rosu?". Cand eram mai tanar, chiar si eu am inventat niste bancuri.
» Si le-ati pus in circulatie?
Sigur ca da. Aveam chiar si un concurs ilegal de bancuri politice in Crimeea, care tinea trei-patru zile. Iar premiul era o lada de sampanie. Fratele meu mai mare chiar a castigat o data acest premiu, pentru ca a spus peste 300 si ceva de bancuri, iar eu nu am spus decat vreo 200.
» De ce ati scris atata despre un pinguin?
De fapt, nu sunt decat doua carti: "Moartea pinguinului" si "Pinguinul pierdut". si va mai fi o carte pentru copii, cu pinguinul Misha si cu Sonia. Aproape am terminat-o.
» Am citit ceva despre simbolul pinguinului in cartile dumneavoastra si se spunea ca Misha simbolizeaza Rusia si societatea rusa dupa caderea comunismului. Cum vi se pare?
Este un simbol, dar nu neaparat al Rusiei, mai degraba al poporului sovietic. Oamenii erau invatati sa traiasca impreuna, asa cum traiesc pinguinii. Generatii dupa generatii fac aceleasi lucruri impreuna, merg pe acelasi drum, stiu sa faca tot ceea ce fac atata timp cat sunt impreuna. Asa se intampla si cu oamenii din Uniunea Sovietica, totul era organizat: munceau, primeau bani de doua ori pe luna, aveau un concediu gratuit in Crimeea, isi trimiteau copiii la scoli si la universitati gratuite. Cand aceasta structura a disparut… Daca iei un pinguin dintr-un grup si il lasi pe o insula nelocuita, se va pierde imediat. Nu va sti ce sa faca, unde sa se duca, nu va avea spirit de orientare in afara grupului. Dupa 1991, dupa caderea comunismului, cand nimic din aceasta structura nu mai exista, cand nu mai aveau mancare, pentru ca fusesera hraniti, iar acum nimeni nu le mai baga in gura, oamenii se simteau ca niste pinguini separati de grup si dezorientati.
» Cred ca si in Romania s-a intamplat cam la fel. Chiar si acum, la atatia ani de la caderea comunismului, inca sunt atat de nostalgici.
Gradina Zoologica s-a desfiintat
Sigur ca si aici e la fel, avem acelasi trecut. Iar nostalgici sunt dupa acest instinct, nenatural, pentru viata de grup, pentru viata in colectiv. Gradina Zoologica s-a desfiintat. Nu mai exista hrana, trebuie sa supravietuiesti. Daca incerci sa-ti imaginezi oamenii ca animale, "iepurii" vor fi preocupati sa se ascunda, in timp ce "lupii" vor cauta hrana.
» Mi-a placut foarte mult Misha, mi s-a parut un personaj atat de puternic, plin de personalitate. As spune ca mi s-a parut mai convingator chiar decat Victor.
Pentru ca e natural. Este un pinguin natural, iar Victor un pinguin nenatural.
» Chiar este Misha natural? Pentru ca, dimpotriva, pare asa un trist mecanism.
Este dezorientat. Misha a fost exclus din grup, instinctul lui este al unui animal care traieste in grup. Victor a fost despartit nu numai de un grup, ci si de trecut, de experienta lui. Amandoi sunt prinsi intr-un razboi care nu e al lor. Dar Misha apartine grupului din Antarctica si poate fi mutat acolo, in timp ce Victor apartine Uniunii Sovietice – si acolo nu mai poate fi mutat.
» Va scrieti romanele in rusa, dar articolele, in ucrainiana, germana…
… si in engleza.
"Statul ucrainean nu da doi bani pe cultura"
»De ce asa? De ce limba rusa pentru literatura?
Pentru ca originile mele sunt rusesti, Kievul este fosta capitala a Rusiei. 80-90% din locuitorii Kievului vorbesc rusa. Este limba mea materna. Ucraineana este doar o alta limba straina pe care am invatat-o, pe care o vorbesc fara accent. Nu am acceptat insa niciodata sa scriu in ucraineana, desi acest lucru mi s-a cerut in nenumarate randuri de anumiti nationalisti. Chiar au fost scriitori, care lucrau in limba rusa si care au trecut dintr-odata la ucraineana. Eu ma simt mult mai confortabil in rusa, unde pot sa experimentez, sa inventez cuvinte noi si noi forme gramaticale, lucruri pe care nu as fi in stare sa le fac in ucraineana. Nu-i vorba ca iti tradezi limba materna sau… stilul, e pur si simplu o chestie de "natural", nu vreau sa asimilez.
Ucraineana este un tinut multicultural, care ar trebui sa asimileze toate limbile minoritatilor, la fel cum ar trebui asimilata cultura lor. Multi politicieni din vestul Ucrainei cred ca literatura sau cultura ucraineana reprezinta doar acea literatura sau acea cultura facuta in ucraineana, restul fiind cultura straina. Dar avem 500.000 de tatari ucrainieni, sunt 80 de scriitori si poeti tatari care scriu in limba tatara si care nu sunt tradusi nici in ucraineana, nici in rusa. Statul nu da doi bani pe cultura, nu da doi bani pe literatura minoritatilor si se foloseste de ele doar in luptele politice impotriva Rusiei sau a altcuiva.
Avem unguri care scriu in maghiara si evrei care scriu in idis, Ucraina este o tara foarte bogata cultural. Dar nu stie ce sa faca cu aceasta bogatie. si asta pentru ca, de cele mai multe ori, este condusa de politicieni stupizi, care nu sunt reprezentanti ai unor ideologii, ci doar ai unor grupuri financiare.
» Dar care e situatia acum, dupa "revolutia portocalie"?
Nu am luat parte la revolutie, dar mi-am petrecut trei saptamani in parc. Eu si alti cativa scriitori ucraineni il sustineam pe Iuscenko, am impartit sandvisuri si coniac oamenilor inghetati. Dar rezultatele cred ca sunt importante nu atat pentru istoria tarii, cat pentru mentalitatea oamenilor. Ce avem acum este un haos stabil, in care fosti lideri "portocalii" se cearta intre ei. Dar nu conteaza, pentru ca pana la urma a fost o ocazie grozava pentru cei din noua generatie sa arate Vestului ca sunt proeuropeni si pro democratie, si ca nu mai au acea mentalitate bizantina.
» Cum este piata de carte in Ucraina? Mai este monopolizata de cartile rusesti?
Cartile venite din Rusia reprezinta 93-95% din piata. Oricum, in prezent este mult mai bine, pentru ca avem tineri scriitori ucraineni, foarte populari printre studenti. si fata de acum cinci ani, cand pana si cel mai cunoscut scriitor nu avea un tiraj mai mare de 1.200 de exemplare, acum tirajele pot ajunge si la 5.000. Situatia se schimba treptat si pentru ca scriitorii au inteles ca trebuie sa fie foarte activi, ca trebuie sa mearga prin tara si sa-si care cartile cu ei, pentru ca sunt orase chiar si cu 20.000 de locuitori care nu mai au nici macar o singura librarie. Distributia este o mare problema in Ucraina, precum si lipsa mediatizarii literaturii. Nu exista programe radio despre carti, la televiziunea nationala exista un singur program pe luna despre literatura. Dar marea problema este ca nu exista librarii in micile orase.
»Dar in presa scrisa?
Hmm… e destul de interesant, pentru ca presa ucraineana scrie doar despre cartile ucrainiene. Dar cum 85% din presa scrisa este in limba rusa, aici sunt informatii numai despre carti si autori rusi. Eu sunt ca intr-un sandvis. Pentru ca in Rusia m-au acceptat, in sfarsit, ca pe un scriitor strain, dar in Ucraina sunt oficial scriitor ucrainian, care scrie in rusa, si neoficial nu sunt scriitor ucrainean pentru ca nu vreau sa scriu in ucraineana.
» Ati spus undeva ca publicul din Vest nu mai vrea sa citeasca numai chestii deprimante, are nevoie de umor si chiar umor negru, de ironie si divertisment. Ati simtit vreodata o presiune din partea pietei?
Am scris opt carti inainte sa-mi fie tradusa prima lucrare. Eu nu sunt doar optimist, uneori sunt sceptic, alteori cinic, alteori deprimat. Dar, dupa 1991, au venit din Rusia o gramada de romane deprimiste, care au fost traduse in afara. Carti scrise cu ura fata de Rusia, fata de oameni, fata de viata. Chiar daca esti inconjurat numai de lucruri negative, trebuie macar sa incerci sa intelegi. Intotdeauna exista sau trebuie sa existe o speranta ca societatea va ajunge intr-un stadiu mai bun.
25.000 de crime se petrec, in acelasi timp, numai in politica si in afaceri
» Care este situatia scriitorilor in Ucraina? Pot trai din scris?
Cred ca unii dintre ei, da. Exista 3-4 scriitori care traiesc din scris, poate nu grozav. Unii mai fac si altele pe langa, de cele mai multe ori jurnalism, altii sunt prezentatori tv. Avem doua foarte cunoscute prezentatoare, dintre care una este la MTV. Ea este si cantareata rock, este si foarte trendy, recent a pozat pentru Playboy Ucraina, deci a devenit si mai populara. si este scriitoare.
» Oau! Una buna?
Scrie pentru adolescenti. Sex, drog and rock’n’roll. Mult sex, multe droguri, multa viata a tinerilor. Adolescentii sunt innebuniti dupa cartile ei, doamnele tinere la fel.
» Traiti in Londra.
Nu, am renuntat. Avem trei copii, doi dintre ei merg la scoala in Kiev. Nu mai puteam sa ne tot mutam. Ne-am vandut casa, am cumparat una in centrul Kievului.
» Dar nu ar fi mai simplu pentru dumneavoastra, ca scriitor, in Londra?
Nu, ar fi mai plicticos. Societatile stabile nu furnizeaza nici un fel de material pentru gandire. Ucraina este surprinzatoare. De doua-trei ori pe zi verific stirile din Ucraina, 25.000 crime se petrec, in acelasi timp, numai in politica si in afaceri.
