Romania are inca partide fara program, fara scop si, in fapt, fara membri. Ele nu au identitate doctrinara sau au una negativa: stiu ce nu vor, dar nu stiu ce vor si nici care ar putea sa fie electoratul lor. Partidul Initiativa Nationala este un caz paradigmatic. Politic si mediatic se compune din presedinte, Cosmin Gusa, si vicepresedinta, Lavinia Sandru. Ei sustin ca reprezinta o noua generatie opusa celei „epuizate moral si istoric”. Are un electorat „specific”: „PIN se adreseaza intregii populatii a tarii”. Ce vrea nou? „Democratia, statul de drept, economia de piata, integrarea Romaniei in structurile euro-atlantice.” Cum toti PIN sunt tineri (adica amandoi), neepuizati moral si istoric, ei vor „schimbarea radicala a clasei politice”, refacerea institutiilor, o justitie „noua”, o clasa taraneasca puternica (intr-adevar, aceasta este o orientare „noua” in „modernizarea” Romaniei), solidarizare nationala, pieirea „monopolurilor oligarhiilor politice in economie”.
M-am oprit asupra acestei „trufandale” a politicii romanesti pentru ca sunt interesata de reprezentarea politica a femeilor si a intereselor acestora, intr-o societate cu deficit de parteneriat de gen si crase inegalitati de sanse in privinta accesului la putere si resurse publice. Aparent, PIN este un „partid” care se opune ideal modelului patriarhal: conducerea sa este parteneriala. Înaintasele noastre care au facut un veac de eforturi pentru recunoasterea drepturilor civile si politice ale femeilor ar putea jubila la gandul unui tandem de gen. Ce frumos! El, Cosmin, si ea, Lavinia, doi tineri conducand un proaspat partid politic la inceput de veac XXI! Ca in visele strabunicelor si bunicilor noastre care au incercat sa ne scoata din statutul de oameni de rangul II si noncetatene, sa avem acces la scoli, profesii, proprietate, vot si reprezentare politica. Maria Rosetti, Adela Xenopol, Alexandrina Cantacuzino, Calypso Botez, Sofia Nadejde, Eugenia Ianculescu sunt cateva dintre aceste personaje extraordinare. Lor si altora asemenea din lume le datoreaza Lavinia Sandru faptul ca a facut scoala, ca poate profesa, ca alege si ca a fost aleasa.
Orice femeie care face politica in Romania ar trebui sa fie constienta ca nu este doar om politic, ci si femeie. În aceasta calitate ea trebuie sa reprezinte si interesele femeilor, asa cum ar trebui sa-si practice mandatul cu ceva mai multa grija si responsabilitate fata de alegatori. La usa fiecareia pandeste o cultura misogina care ii vaneaza greselile mai dur decat unui barbat fiindca, daca un barbat greseste, platesc el si partidul. Daca o femeie greseste, platesc ea si fiecare femeie in parte fiindca intareste prejudecatile existente.
Politiciana mai sus numita a avut o cariera fulminanta in zona „imaginii”, coerenta cu pregatirea sa in teatru si film. La 29 de ani ajunge deputata in Parlamentul Romaniei, pe listele Aliantei, si vicepresedinta a Comisiei de cultura.
În calitate de parlamentara are, in ciuda sau in virtutea formatiei sale artistice, competente multilaterale. A participat la 9 initiative legislative: statutul magistratilor, legea petrolului, regimul concesiunilor, siguranta nationala, arhivele nationale, statutul personalului aeronautic, legea antinomenclatura, informarea publicului despre play-back. De celelalte femei care nu sunt Lavinia s-a ocupat o singura data (cu exceptia situatiei evident placute in care i-a administrat simbolic un pumn in cap Monei Musca), anume cand a criticat UDMR ca discrimineaza femeile din propriul partid. De interesele alegatoarelor nu s-a ocupat niciodata.
În calitate de viceconducatoare a partidului, Lavinia Sandru, in tandem cu seful ei, construieste o alternativa politica proaspata la vestejeala si sastisirea celorlalte partide. Dar oricat numaram faptele in cazul PIN, nu reies mai mult de doua categorii: dezvaluiri si acuze. Tanara politiciana (ca si partenerul ei) „dezvaluie” in primul rand pe toti cei ce au miscat in front la PNL: mai ales pe Mona Musca si Theodor Stolojan. Mai dezvaluie cate un PD-ist, acuza cate un ministru, mai loveste in CNSAS, indeosebi daca acesta vrea sa se atinga de „tainele” securistice ale BOR, si, desigur, pe fostul sau sef cazut in dizgratie: Traian Basescu. Cand o vedem pe ecran presupunem deja ca vom asista la o voluptoasa turnatorie dezvaluitoare sau invaluitoare care arunca in conul de umbra agenda anterioara. Aprecierile se pot extinde si la Elena Udrea, cu adaos de picanterii si decolteuri. Diferenta este ca ea nu reprezinta jumatate dintr-un partid, iar parti-prisurile acesteia sunt clare si transparente.
Lavinia Sandru are o cariera politica fulminanta fata de tot ce au visat vreodata femeile din aceasta tara. La frecventa si continutul aparitiilor ei in spatiul public, vocatia tinerei politiciene este clara: intriga si turnatoria. Îi ramane sa aleaga daca isi mai exercita vocatia in trufandaua bicefala sau si-o muta la un partid mai sastist, dar plini de oameni fata de care nu ii tresare fibra morala prin nici o dezvaluire. PSD, de exemplu.
Mihaela Miroiu, politolog
