Nu mi s-a intamplat de prea multe ori sa vad oamenii iesind de la un spectacol fredonand pasaje din el. Asa a fost vineri dupa-amiaza, cand la Sala Amfiteatru a Teatrului National din Bucuresti Ada Milea si Alexander Balanescu au sustinut cea dintai reprezentatie bucuresteana cu „Insula” si penultima din turneul lor romanesc. Cei doi au mai purtat spectacolul inspirat din piesa omonima a lui Gellu Naum la Festivalul de Teatru de la Sibiu (27 mai), la Bistrita (28 mai), la Cluj-Napoca (29 mai) si la Timisoara (30 mai). Alexander Balanescu a si plecat sambata din tara, concerte in Romania nu se stie cand vor mai fi, dar sunt asteptate turnee in afara si inregistrarea unui disc.
Spectacolul este extraordinar. Ada Milea e, intr-adevar, „on the road”. Stilul i se imbunatateste de la un proiect la altul si fiecare proiect e o statie spre celalalt. Ca si in cazul lui „Quijote”, adaptarea piesei originare a lui Gellu Naum, suprarealista pana in nervuri, e tratata de Ada Milea, impreuna cu Alexander Balanescu, ca o calatorie. Una in care locul lui Sancho e luat de Friday (spectacolul e in engleza), iar Dulcineea se transforma intr-o sirena prostituata care il seduce pe analfabetul Friday, spre nefericirea lui Robinson. Iar acesta, o data ce-si intalneste mama, o porneste la drum, intr-o alt fel de odisee. Libretul e scurt, sec si cuprinzator, de un umor nebun, dar si de un absurd tragic, iar linia melodica ne duce o data cu cei doi artisti si prin alte locuri, cum ar fi folk-ul lui Bob Dylan, efleurarile preclasice ori asimetriile lui Laurie Anderson.
Alexander Balanescu spunea cu alta ocazie ca vede muzica, atunci cand compune, ca pe o arhitectura. Alaturi de Ada Milea, de o vioara (care a pierdut in spectacol doua corzi) si de o chitara, Alexander Balanescu ne-a convins de ce pentru el „Insula” e un proiect foarte important.
Spectacolul e viu, vesel, tragic, destept. Mai ales tradeaza o mare libertate interioara. Pe „Insula Naum” e loc destul.
