Peste 4.500 de tineri au obţinut în ultimii trei ani, din fonduri UE, sume cuprinse între 10.000 şi 25.000 de euro pentru a-şi deschide o mică afacere în mediul rural. Cum au fost cheltuiţi banii şi cine au fost beneficiarii acestui program care a suscitat un interes atât de mare?
Ministerul Agriculturii a inaugurat în 2008 o linie de ajutorare de 337 milioane euro, din fonduri UE. Banii trebuie împărţiţi până în 2013 tinerilor care aleg să-şi deschidă o fermă la sat. Până în prezent s-au cheltuit deja 28% din sumă. Doar în acest an se vor acorda ajutoare în valoare de 100 milioane euro. De unde atâta interes pentru aceste fonduri? Pe de o parte,„setea de bani la ţară e uriaşă”, după cum ne-a declarat Octavian Alic, director general adjunct al Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP). Pe de altă parte, ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără, a decis majorarea din noiembrie a plafonului maxim al primei de instalare la 40.000 de euro şi pe cel minim la 12.000.
Cine poate primi banii europeni
Orice român sub 40 de ani poate solicita ajutorul UE dacă face dovada că deţine o mică fermă (trecută de părinţi, unchi, bunici pe numele lui, înfiinţată recent sau care activează de ani buni „la negru”) pe care vrea să o înregistreze ca plătitor de taxe.
O altă condiţie este ca exploataţia agricolă să aibă o dimensiune minimă. De pildă, un tânăr care deţine o seră de flori de 636 mp, ori o livadă de 3 hectare sau 23 de vaci de lapte se califică pentru a primi „gratis” 10.000 euro. Un tânăr care are o seră de flori de 1.450 mp e eligibil pentru un ajutor nerambursabil de 25.000 euro. Tot 25.000 euro ar primi şi un tânăr fermier care are cultivaţi cu ciuperci 7500 mp, ori deţine o livadă de 6,5 hectare.
Deşi „măsura 112″ e intitulată „Instalarea tinerilor fermieri”, aceasta e mai degrabă un sprijin pentru tinerii care deja stau în mediul rural. Cei mai avantajaţi sunt moştenitorii de exploataţii agricole, care primesc banii fără să fi investit nimic, iar cei mai defavorizaţi sunt tinerii care migrează din urban spre rural, care mai întâi trebuie să investească în înfiinţarea fermei, după care pot solicita ajutorul bănesc de la Ministerul Agriculturii. Partea bună e că sumele pe care UE le dă gratuit tinerilor acoperă aproape în totalitate investiţia făcută pentru înfiinţarea fermei.
Cine sunt câştigătorii
RL a vizitat patru ferme (alese la întâmplare) ale unor tineri care au primit câte 25.000 euro pentru a se stabili la sat. Au apărut astfel primele semne de întrebare: în primul rând am aflat că doi dintre beneficiari lucrau în momentul depunerii cererii de finanţare în instituţii din subordinea Ministerului Agriculturii (cel care alocă fondurile prin intermediul APDRP). Alţii nu erau decât paravane pentru afacerile altor persoane care nu ar fi îndeplinit condiţiile obţinerii fondurilor UE.
Soţia unui controlor la APIA
Teodor Toader fost primar în comuna Izvoarele (Argeş), e unul din cei mai mari producători de căpşune şi mure din judeţul Argeş, cu o suprafaţă cultivată de 7,7 hectare. Având 60 de ani nu putea să acceseze măsura 112, de sprijinire a tinerilor pentru stabilirea la sat. Atunci a încercat alte soluţii: „Fiul meu deşi are 32 ani n-a putut să depună pentru că e controlor la APIA şi func¬ţionarii publici sunt incompatibili pentru accesarea fondurilor UE. Am încercat şi cu celălalt băiat, care e poliţist, dar nici el nu poate, că şi el, e tot funcţio¬nar public”. Atunci proiectul a fost depus în numele nurorii, Toader Mirela (31 ani). Ne-am dat întâlnire cu „beneficiara” celor 25.000 euro. Însoţită la fiecare pas de fostul primar, eminenţa cenuşie a plantaţiei, Mirela Toader a recunoscut că deocamdată e doar observator: „Vin în fiecare zi şi văd ce se întâmplă, cum cresc plantele. Sunt la stadiul de învăţăcel”.
În locul nurorii sale, fostul primar ne-a lămurit toate detaliile legate de accesarea şi cheltuirea fondurilor UE: „Un an şi jumătate am aşteptat să vină banii”. Cei 25.000 euro au fost folosiţi pentru achiziţia a 1,5 hectare de teren cu preţul de 8.000 euro. De asemenea, din banii UE a investit într-o instalaţie de irigare prin picurare pentru parcela cu pricina, unde a înfiinţat o nouă parcelă cu mure, de 1,1 hectare. Fostul primar spune că activitatea pe care o desfăşoară e extrem de profitabilă: „Într-un an bun obţin 30 de tone de căpşune, 15-20 de tone de mure la hectar, o tonă de coacăze şi cam tot pe-atâta zmeură. Căpşunele le vând angrosiştilor din tot sudul ţării cu 4,5 lei kilogramul şi murele, zmeura şi coacăzele cu 10-11 lei”. În vârful sezonului din cel mai bun an, a ajuns să aibă pe plantaţie şi 110 zilieri: „În ziua aia am cules 4,7 tone de căpşune. Atunci doar muncitorii m-au costat câte 1.000 euro pe zi”. Într-un an bun, ferma are venituri de 50.000 euro şi cheltuieli de 10.000. Însă există şi sezoane proaste, în care pierderile ajung şi la 90%: „Sunt şi ani în care am probleme cu grindina, inundaţiile şi mai ales cu gerul, care iarna-mi îngheaţă plantele. La asta se adaugă oile pe care le scapă ciobanii în plantaţia mea, care-mi mănâncă tufele de mure. Într-un ciclu de cinci ani, cam doi ies pe pierdere şi trei ani sunt buni”, spune Toader.
Cercetător la o instituţie din subordinea Ministerului Agriculturii
Silvicultorul Ion Mirea (33 ani) şi-a dorit de când se ştie să întreprindă ceva pe cont propriu: „«Ce să fac? Ce să fac?» mă tot frământam. În timpul unei vânători eram la pândă la căpriori când au venit nişte albine sălbatice la mine şi-au început să roiască în jurul meu. Atunci mi-am zis: «Ce-ar fi să cresc albine? Nu de aia au venit romanii peste daci, pentru miere?»”.
Ion Mirea face şi el parte din sistem. Lucrează la Institutul de Cercetări Silvice, aflat în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale), când a solicitat cei 25.000 euro. Prin proiect Ion Mirea s-a angajat să dezvolte stupina de la 170 de stupi la 220 într-un interval de 3 ani: „Stupii deja îi aveam pe toţi, dar am declarat doar 170. Aşa pot folosi banii pentru alte investiţii care nu-s trecute în proiect”. O parte din bani i-a folosit ca să îngrădească cu gard „vatra de iernare” (parcela unde sunt amplasaţi stupii în timpul sezonului rece), să o protejeze de hoţi cu sistem de alarmă, generator de electroşocuri, camere de luat vederi şi conexiune la internet, pentru a putea să-şi monitorizeze stupii online atunci când e la birou, în Bucureşti.
Mirea spune că din 2005 până-n 2008 şi-a sacrificat toate weekendurile şi după-amiezele făcând ucenicie la unul dintre cei mai mari specialişti în apicultură din ţară, ca să-şi pună în mod ştiinţific bazele afacerii cu miere: „Iniţial am intrat în legătură cu micii apicultori care se învârt în zonă, ca să învăţ despre albine. Însă m-am lovit de secretomanie. Cu cât un apicultor e mai prost cu atât e mai secretoman. Atunci am învăţat de pe internet şi m-am dus la Asociaţia Crescătorilor de Albine, unde unul dintre apicultorii veterani din conducerea asociaţiei, văzându-mi interesul, m-a luat sub aripa lui şi mi-a spus toate tainele stupăritului”.
Volumul de muncă în sezon e copleşitor, însă cu toate astea reuşeşte să facă bani din miere şi să-şi şi păstreze jobul la stat, de cercetător în domeniul biodiversităţii: „În lunile mai, iunie, iulie simt durere-n burtă de oboseală. Sunt lunile în care nici n-am timp să mă gândesc la somn, dar să mai şi dorm. Manopera e uria¬şă atât pentru mine cât şi pentru albine. Gândiţi-vă cât de extenuant e pentru ele dacă o singură familie de albine scoate în cele 7-10 zile, cât durează floarea la salcâm, între 15 şi 20 de kilograme de miere. În traseul pastoral de anul trecut am mutat cei peste 220 de stupi cu TIR-ul de colo colo prin ţară de 7 ori: la Gheorghe Doja (Ialomiţa) pentru rapiţă, la Ruşeţu (Buzău) pentru salcâm şi, aşa mai departe, până la Făgăraşu Nou (Teleorman) pentru busuiocul de mirişte. Gândiţi-vă ce efort logistic a fost necesar. Numai când am fost în recunoaştere pentru a stabili traseul pastoral în zonele melifere am străbătut 1.200 de kilometri, iar închirierea TIR-ului pentru albine m-a costat 3.000 euro”.
Rodul a fost însă pe măsura muncii: „În fiecare an, de când m-am apucat de apicultură, am crescut producţia de la 30 kg de miere pe stup în primul an, la 32 în al doilea, la 37 în al treilea, la 42-47 anul trecut”. Asta înseamnă peste 10 tone de miere în 2010. 60% din producţie a vândut-o la angro cu preţuri cuprinse între 8 şi 15 lei, iar restul clienţilor finali cu preţuri duble uneori: „În total, anul trecut am vândut miere de 20.000 euro”. La asta se mai adaugă familiile de albine vândute altor apicultori, din care a scos în jur de 3.000 euro şi cei 10.000 euro (prima tranşă din banii UE) pentru stabilirea la sat. Socotind că investiţiile şi cheltuielile totale anul trecut au fost de 10.000 euro, venitul lui Ion Mirea a fost de aproape 2.000 euro pe lună.
Solarii de salată şi castraveţi dotate cu generator eolian
Etem Ersin (25 ani) tocmai absolvise facultatea de management în 2008 când, vizitând bazinul legumicol „Matca” din Galaţi, s-a gândit să-şi facă un solar pentru legume de 6.000 mp. Apoi a solicitat prima de instalare de 25.000 euro, angajându-se că va mări suprafaţa solariilor cu alţi 3000 mp. În câteva luni de la depunerea proiectului, Ersin a primit 15.000 euro aferenţi primei tranşe. Cu banii şi-a mai construit un solar, a cumpărat un motocultor, un atomizor şi o turbină eoliană de 2 kw.
Tânărul fermier locuieşte în Constanţa, la 25 de kilometri de parcela pe care şi-a înfiinţat exploataţia, lucru destul de neobişnuit, dacă ne gândim că un solar necesită supraveghere permanentă atât a muncitorilor, a lucrărilor agricole, cât şi a producţiei, cu atât mai mult cu cât plantaţia sa produce cantităţi deloc neglijabile: „40 tone de castraveţi şi 70.000 de salate anual”. De altfel, deşi e absolvent de management, Ersin, nu a ştiut să ne spună care este cifra de afaceri şi rata de profit. De la tânărul fermier, îmbrăcat în haine casual de oraş, ştim doar că ferma a fost înfiinţată pe „terenul unchiului” şi „cu sfaturile tatălui, care e inginer agronom”.
În ce condiţii pot obţine finanţări angajaţii Ministerului Agriculturii
Secretarul de stat în Ministerul Agriculturii (MADR), Adrian Rădulescu, a explicat pentru RL că inclusiv angajaţii APIA, APDRP şi ai MADR pot solicita prima de instalare de 25.000 euro, însă în anumite condiţii: „Orice român care iubeşte munca pământului şi creşterea animalelor are dreptul să se apuce de agricultură. Inclusiv angajaţii APDRP, agenţia care dă prima de 25.000 euro, au voie să se înscrie pentru a primi aceşti bani, dar au obligaţia să completeze nişte hârtii prin care să specifice că sunt angajaţi ai agenţiei de plăţi respective şi să-şi înştiinţeze şefii. Astfel, dosarul lor va fi analizat de o comisie din alt judeţ, pentru a nu exista suspiciuni asupra procesului de selecţie a dosarelor acceptate spre plată. Angajaţii din minister şi din APIA pot solicita această primă oricând, fiind instituţii separate de APDRP”.
În trei ani de accesare a măsurii 112 – „Instalarea tinerilor fermieri”, fondurile au fost obţinute de 2.655 de bărbaţi (58% din totalul aplicaţiilor) şi 1.756 de femei (42%).
