17 turişti străini şi doi tunisieni au fost ucişi miercuri după-amiază în plin centrul Tunisului, într–un atac comis de trei bărbaţi înarmaţi cu kalaşnikov în muzeul Bardo. Este prima operaţiune teroristă de amploare care loveşte centrul Tunisului după „primăvara tunisiană“ din 2011.
Preşedintele Tunisiei, Beji Caid Essebsi a promis „combaterea fără milă“ a terorismului după atacul de la Bardo care a intervenit în timp ce scenariul politic şi instituţional din ţară părea că s-a stabilizat după incertitudinile ce au urmat plecării lui Ben Ali.
La începutul amiezii de miercuri, oameni înarmaţi cu mitraliere kalaşnikov au deschis focul asupra turiştilor ce coborau din autobuz şi i-au urmărit în interiorul muzeului Bardo, considerat „Luvrul” Tunisiei. Martorii au realizat că era vorba de terorişti care trăgeau asupra tuturor persoanelor care mergeau în zonă şi după ce au intrat în muzeu au tras asupra a tot ce mişca. În Parlament, situat lângă muzeu, panica a fost uriaşă – au relatat deputaţii, care au precizat că împuşcăturile „au intervenit în plină audiere a cadrelor armatei asupra legii antiteroriste”.
Comunitatea internaţională a condamnat carnagiul şi sute de tunisieni au manifestat în centrul capitalei scandând „Tunisia liberă, terorismul afară”.
Potrivit anchetatorilor şi supravieţuitorilor, atacul de la muzeul Bardo a fost o operaţiune bine pregătită şi teroriştii au dorit să lovească economia tunisiană – în cadrul căreia turismul este de bază – şi să galvanizeze jihadiştii. Supravieţuitorii atacului vorbesc despre trei terorişti care au intrat în muzeu după ce au aruncat un explozibil.
Au tras asupra oamenilor şi au luat apoi câteva zeci de ostatici. Au intervenit rapid oamenii BAT, brigada antitero, şi ai USGN, unitate specială a Gărzii naţionale, cele două unităţi colaborând în cadrul unei operaţiuni excepţionale. Asaltul a fost lansat rapid pentru stoparea masacrului în curs. Doi dintre terorişti au fost ucişi, un al treilea arestat, pentru că se oprise să mai tragă. Potrivit poliţiei tunisiene, rămâne acum de dezmembrat reţeaua care a preparat operaţiunea.
Alegeri căutate
Locul şi timpul atacului nu este întâmplător. Alegerea datei atacului este interesantă, fiind ziua în care parlamentarii studiau legea antiterorismului. La fel alegerea orei – când venea un mare val de turişti. Iar alegerea locului este şi ea importantă – simbolurile puterii şi culturii. Zone întregi de istorie naţională sunt expuse într-o clădire vastă de 23.000 de mp. Un loc ideal pentru a promova cauza jihadistă în capitala tunisiană, la două zile de aniversarea independenţei.
La cinci ore după prima rafală de mitralieră au început întrebările legate de lipsa securităţii în zonă.
Tunisienii nu au antecedente cu terorismul şi nu pot rezolva singuri această problemă, la ameninţarea pe care o constituie grupurile jihadiste cunoscute adăugându-se de acum şi sutele de tineri combatanţi care revin din Siria sau din Libia. Terorismul islamic nu a apărut cu adevărat în ţară decât după Primăvara arabă, căreia Tunisia i-a fost iniţiatoare, acum patru ani. Schimbarea regimului nu a scăzut determinarea jihadiştilor, dimpotrivă, a alimentat voinţa de a lovi tânăra democraţie tunisiană. Iar vecinătatea este foarte periculoasă din acest punct de vedere. Libia post-Ghaddafi a devenit un stat neguvernabil, în mâna miliţiilor islamiste, Egiptul se află sub regim militar după intermediul nefast al Fraţilor Musulmani, iar Siria intră în al cincilea an de război civil.
Un contrast cu Tunisia care a ales democratic un preşedinte şi un Parlament anul trecut ca şi un guvern de uniune naţională. Tunisia trebuie să facă faţă unui terorism difuz, infinit mult mai dificil de eradicat. Potrivit unei estimări recente, circa 3.000 de tineri tunisieni au plecat să lupte în Siria, în Irak sau în Libia, alături de jihadiştii Statului Islamic. Ministerul de Interne estimează că mulţi au revenit în ţară după ce au jurat credinţă Al Qaeda sau Statului Islamic. Prin atentatul din Tunis, comandoul de la muzeul Bardo a încercat să ucidă turismul, principalul sector de activitate al ţării şi odată cu el tânăra şi fragila democraţie tunisiană.
