Marti seara, atat la Ateneu, cat si la Sala Mare a Palatului, doua dintre formatiile de mare proeminenta prezente in festival au etalat creatii enesciene de diferit calibru componistic. Ma refer la faimosul Trio BeauxArt, formatie condusa cu captivanta fermitate de octogenarul pianist Menahem Pressler. Ne-au prezentat o pagina inedita descoperita cu totul recent de violonistul Sherban Lupu. "Serenada Indepartata" – o schita de tinerete a autorului, un moment muzical de mare farmec, de subtila si rafinata comunicare, un trio cu pian sui generis – a fost creionata cu participarea celor doi mai tineri coechipieri, violonistul Daniel Hope si violoncelistul Antonio Meneses. Nu trebuie uitat, cu mai bine de o jumatate de secol in urma, in Statele Unite, la Washington, Menahem Pressler s-a bucurat de atentia unor indrumari profesionale din partea maestrului George Enescu. In trio, debutul s-a petrecut cu peste cinci decenii in urma, la marele Festival de la Tanglewood, din Statele Unite, cu triplul Concert de Beethoven. si tot aceeasi lucrare au prezentat-o – la acelasi festival, cu doua luni in urma – in compania Orchestrei Simfonice din Boston, eveniment la care am avut bucuria sa asist. Zilele acestea, la Ateneu, Trio-uri de Beethoven – primul, in re major, si de Schubert – ultimul, datorat marelui compozitor vienez, au intregit universul de functionala colaborare, de nobila comunicare pe care il intretin cei trei muzicieni.
In concertul de marti seara de la Sala Palatului, reputatul dirijor Valery Gherghiev aflat la pupitrul dirijoral al Orchestrei Filarmonice din Rotterdam a prezentat o versiune de mare coerenta, de un impresionant dinamism, a Suitei a II-a, in do major. Sunt dansuri baroce simfonizate de o maniera neoclasica, fapt ce atesta aparitia in plan european a unei noi orientari stilistice pe care vor pasi ulterior mai multi creatori ai timpului, de la Ravel la Prokofiev. In finalul aparitiilor lor bucurestene, muzicienii olandezi condusi de Valery Gherghiev au prezentat o extinsa simfonie orchestrala extrasa din opera "Tristan si Isolda" de Richard Wagner. Este un imn inchinat iubirii care se implineste cu seninatate in moarte. Iar aceasta gratie unei tensiuni armonice si orchestrale abil sustinute de muzicienii orchestrei, de complexul de sonoritati magistral rostuite de Valery Gherghiev insusi. Este creatorul statutului actual, international, cu totul respectabil, al acestui eminent ansamblu.
Intrata de ani buni in marele circuit al vietii muzicale internationale, creatia enesciana capata independenta miscarii firesti in spatiul public international.
Este imbucurator de constatat ca marile formatii muzicale, cele orchestrale, cele camerale, prezente in festival includ in programele lor de concert numeroase opus-uri enesciene. Unele importante – cum este spre exemplu Simfonia a III-a, prezentata de Orchestra Filarmonica "Arturo Toscanini" sub bagheta lui Lawrence Foster, acest impatimit al muzicii enesciene. Marele violoncelist englez Steven Iserlis, in compania Orchestrei Parisului condusa de Christoph Eschenbach, a adus o versiune entuziasmanta, de mare prospetime, a Simfoniei concertante, opus de tinerete al lui George Enescu. Ulterior, Filarmonica din Oslo condusa de reputatul dirijor Jukka Pekka Saraste a definit o versiune de puternica forta imagistica a Suitei a III-a, "Sateasca". Formatia americana "Zukerman chamber players", ansamblu ce poarta numele celebrului violonist, conducator al acestui atat de solicitat grup de muzicieni, a inclus in programul ei o fermecatoare miniatura – Trio-ul pentru corzi "Aubade" – notata de Enescu in pragul varstei de 18 ani. Este de remarcat aderenta tinerilor muzicieni la marea creatie enesciana, iar aceasta daca ne gandim la prezentarea celebrului "Octuor" realizat cu concursul membrilor formatiei "Camerata Lysy" din Elvetia. Cu participarea acelorasi tineri muzicieni, in cadrul aceluiasi program, au fost prezentate si cele doua Intermezzi pentru corzi. La aceasta trebuie adaugate si programele de sfarsit de saptamana ale muzicienilor nostri, "Dimineti de muzica enesciana", concerte in matineu pe parcursul carora au putut fi audiati muzicieni de prima marime ai vietii muzicale europene, soprana Georgeta Stoleriu, violonistii Cristina Anghelescu si Florin Ionescu-Galati, violoncelista Laura Buruiana, pianistii Andrei Vieru, Viniciu Moroianu, Verona Maier, Horia Mihail.
Ma voi referi cu speciala aplecare la acest nelinistit si creativ spirit muzical artistic care este clarinetistul Aurelian Octav Popa, cel care ne-a oferit in Aula Palatului Cantacuzino o inedita viziune – o captivanta lucrare instrumentala, "Partita", plasmuita din muzica celei de-a doua simfonii enesciene. In sfarsit, dat fiind faptul ca festivalul se bucura de un meritat succes de public, trebuie revelata munca unor colective adiacente care asigura functionalitatea intregului pe directia relatiei cu publicul, cu mass-media. Ma refer la activitatea biroului de presa, colectiv tanar condus de prof. univ. dr. Valentina Sandu Dediu, ma refer la coordonarea activitatii zilnice, matinale, a "Jurnalului" festivalier, publicatie alerta, plina de informatii la zi, oferita gratuit publicului in sala de concert, publicatie coordonata si redactata de dr. Cristina Bohaciu Sarbu.
