Voi încerca să explic rezultatele referendumului aşa cum le văd eu, dincolo de minciunile politicienilor. Imi voi cere scuze că nu voi apela la zecimale, convins fiind că eroarea nu va fi mare. Deci:
-Din 18 milioane de votanţi s-au prezentat la urne 46% din care 87% au votat pentru demitere, deci au fost de acord cu aceasta peste 7,2 milioane de români.
-Din acelaşi număr au fost împotrivă aproape 13% deci cam un milion l-au susţinut direct pe Băsescu.
-La alegerile locale prezenţa la vot a fost de 56%, deci cu 10% mai mult decât acum. Inclin să cred că cei 10% este electorat activ, care în condiţiile unei oferte electorale bogate ar fi venit să voteze, însă nu şi acum. Ei se găsesc în două situaţii. Fie sunt susţinători ai lui Băsescu şi au ascultat (spre deosebire de milionul de la punctul 1) de îndemnul la boicot al PDL, fie sunt votanţi scârbiţi şi de Băsescu şi de tandemul Ponta-Antonescu. Aceşti zece la sută reprezintă 1,8 milioane votanţi. Adunaţi cu cei de la punctul 1 ei fac 2,8 milioane votanţi acesta fiind pragul superior pe care Băsescu poate să clameze, în cel mai bun caz pentru el, că îl susţin. In cel mai rău caz pentru el e vorba doar de milionul de la primul punct, restul fiind votanţi scârbiţi şi de unii şi de alţii. Proporţia celor pro-Băsescu, în raport cu cei care i se împotrivesc, este deci cuprinsă între 1 la 2,6 (adică 2,8 din 7,2) şi 1 la 7. Să spui mai multe despre cei 10% care au fost la locale, dar nu au fost la referendum este o pură speculaţie.
-Un procentaj de 44% la sută dintre votanţi, adică aproape 8 milioane de potenţiali votanţi nu au venit şi probabil că nu ar fi venit la vot indiferent cine ar fi candidat şi la ce. De aceşti 8 milioane de români nu vorbeşte nimeni. In 90 erau doar vreo 1,8 milioane, adică 10% din total. Numărul lor a crescut de 5 ori în 20 de ani. In această perioadă încă 6,2 milioane de români s-au adăugat celor scârbiţi de politica dâmboviţeană făcută de principalele partide, sau au fost crescuţi în spiritul individualismului şi a dezinteresului faţă de aceasta.
– Cum Ponta, Antonescu, Iliescu îi invocă pe cei 8 milioane de români potrivnici lui Traian Băsescu, dacă ar fi cinstiţi, ei ar trebui să vorbească şi de cei 8 milioane de români scârbiţi de ei trei, de Traian Băsescu şi de oricine a mai condus ţara după 1990. Agenda reformei clasei politice ar trebui să cuprindă nu doar suspendarea lui Traian Băsescu, ci a întregului mod găunos de a se face politică în România.
Opt milioane îl vor jos pe Băsescu. Ce facem cu alţi 8 milioane care vă vor pe toţi daţi jos?
