Inaintasii ilustrelor familii Cantacuzino si Brancoveanu au motive sa se rasuceasca in mormant. Dupa cate au avut de indurat la Inalta Poarta de la Constantinopol, acum descendentii lor sunt pe cale sa fie jupuiti si jefuiti si la Inalta Poarta de la Viena, de catre OMV, recent inavutita cu Petrom SA. Nu este o metafora fortata, ci, dimpotriva, ea reliefeaza o situatie reala, murdara, transferata si la OMV. Societatea austriaca – care s-a pomenit si cu bunuri apartinand familiilor Brancoveanu si Cantacuzino, aflate ilegal in patrimoniul Petrom, pentru ca au fost acaparate prin acte scrise dupa ureche – refuza acum sa le restituie mostenitorilor de drept ai familiilor respective.
Lucrurile sunt atat de limpezi, incat nedreptatea devine strigatoare la cer. Reclamantii Serban Georges Cantacuzino, Basarab Brancoveanu Mihai George Stefan si Basarab Brancoveanu Constantin Emanoil, in calitate de mostenitori legali, se adreseaza Justitiei romane pentru a obliga SC PETROM SA sa le “lase in deplina proprietate si linistita posesie imobilul compus din teren in suprafata de circa 1.207,18 mp si constructia aferenta trecute in posesia statului fara titlu”.
In motivarea cererii lor, reclamantii au prezentat acte si documente originale – proprii sau din arhivele statului – expertize si evaluari de specialitate prin care dovedesc fara echivoc calitatea lor de mostenitori legali, dreptul de proprietate indubitabil al familiilor lor asupra bunurilor solicitate sa le fie restituite in natura si modul ilegal in care acestea au fost trecute in patrimoniul statului de catre regimul comunist si, apoi, prin “cumparare” ilegala, in patrimoniul SC PETROM SA.
In ciuda evidentei, “judecata” capata o turnura grotesca. Completul de judecata de la Tribunalul Bucuresti Sectia IV-a Civila ajunge la concluzii care se bat cap in cap. Pe de o parte, prin Sentinta Civila nr. 1.168 din 21.10.2005 in dosarul 1900/2003, Tribunalul constata, citam: “Nulitatea absoluta a formelor de trecere in proprietatea statului a imobilului (teren in suprafata de 1.207,18 mp si a constructiei de pe acest teren) situat pe Calea Victoriei nr. 109, colt cu Calea Grivitei nr. 3, sector 1)”. Aceasta constatare expresa este suficienta si obliga Justitia ca, indiferent de alte chichite avocatesti sau reglementari legislative echivoce, sa ia masura imediata si logica de obligare a detinatorului ilegal (SC PETROM SA) sa restituie proprietarilor legali imobilul care face obiectul retrocedarii.
Surpriza! In aceeasi sentinta, chiar in aliniatul urmator, acelasi complet de judecata respinge, citam: “Capetele de cerere privind constatarea nulitatii absolute a formelor de trecere ale acestui imobil, din PROPRIETATEA RA APPS in cea a SC PETROM SA si obligarea paratilor (adica a celor doi detinatori, fost si actual, ilegali – n.a.) de a lasa in deplina proprietate, linistita si netulburata posesie terenul si cladirea sus-mentionate”. Deci, in aceeasi sentinta Justitia noastra se contrazice fara jena: o data spune “DA” retrocedarii, ca apoi sa spuna “NU” acestei masuri. Greseala este fundamentala. Tribunalul, se presupune, format dintr-un complet de judecata competent, care cunoaste sau ar trebui sa cunoasca legile romanesti, face referire la “proprietatea RA APPS” si “proprietatea SC Petrom SA”. Or, a face o asemenea confuzie este echivalent cu o blasfemie. Nu poate fi vorba de proprietatea celor de mai sus, deoarece RA APPS nu putea instraina un imobil care nu-i apartinea de drept, el facand obiectul patrimoniului public al statului, fiind incredintat la RA APPS doar spre administrare.
Aceasta a doua optiune a Tribunalului de a spune “NU” unui act de dreptate indubitabil nu poate fi interpretat decat ca o complicitate a Justitiei la justificarea actelor barbare de suprimare a proprietatii private de catre regimul comunist si, mai apoi, a ilegalitatilor facute de toate guvernarile postdecembriste, care au facut posibil ca bunurile revendicate de familiile Brancoveanu si Cantacuzino sa ajunga din patrimoniul public al statului, unde a fost luat cu japca de comunisti mai intai in “proprietatea” SC Petrom SA si acum, dupa privatizare, in “proprietatea” actionarului majoritar – OMV.
Intrebarea capitala care si-o pun mostenitorii legali ai familiilor Brancoveanu si Cantacuzino este cum OMV se preteaza la asemenea ilegalitati si marsavii de culise. In calitate de actionar majoritar al SC Petrom SA, ar putea pune capat acestei situatii prin recunoasterea dreptului mostenitorilor legali. Aceasta cu atat mai mult cu cat chiar paratii au recunoscut ca in prezent imobilul este liber, SC Petrom SA avand alt sediu, si ca atare nu ar exista nici un impediment pentru retrocedarea naturala al acestuia.
Dar exista interese subterane, murdare, mult mai puternice decat dreptatea.
La emiterea sentintelor absolut scandaloase – care impotriva oricarei evidente si a adevarului ii avantajeaza fara jena pe actualii stapani ai Petromului, in dauna mostenitorilor legali – sa aiba oare vreo importanta si sa fie oare intamplator faptul ca presedinta Tribunalului Bucuresti este tocmai sotia lui Robert Neagoe, directorul Directiei Juridice din Oficiul Participatiilor Statului si Privatizare in Industrie? Acesta, impreuna cu Dinu Marian, fostul adjunct si om de incredere al lui Neagoe, devenit nu intamplator consilierul de suflet al lui Werner Schinhan, negociatorul principal si acum nr. 1 in Romania al austriecilor de la OMV, au fost implicati in privatizarea dubioasa si paguboasa a mai multor societati mari, printre care si Petrom. In aceste circumstante nu mai surprinde faptul ca, in prezent, Robert Neagoe alaturi de alt actor de acum celebru pe scena privatizarii Petrom, anume Dorinel Mucea, sunt cercetati de Parchetul General pentru acuzatii deosebit de grave: spionaj, tradare si constituirea unui grup care actioneaza in scopul concurentei neloiale si al divulgarii secretului economic. Daca ne gandim bine, se pare ca este tocmai de ceea ce au beneficiat austriecii de la OMV, carora le-a picat pe tava, “din senin”, totul despre SC Petrom. Normal, in aceste conditii, ei au putut sa conduca “negocierile” pentru privatizare dupa placul si in interesul lor.
Conflictul de interese intre presedintele Tribunalului Bucuresti – sotia lui Robert Neagoe, implicat intr-o cauza in care Tribunalul trebuie sa faca dreptate – este clar pentru oricine si ar trebui sa fie si pentru Ministerul Justitiei si CSM.
