Se numeşte Christopher Dickey şi este un ziarist elegant, atât în articolele sale cât şi în înfăţişare. Şef de birou la Newsweek din Paris, el nu a ezitat să comenteze critic interviul televizat al cameristei Nafissatou Diall, presupusa victimă a lui Strauss-Kahn, care a făcut înconjurul lumii, notează ziarul ABC, citat de Agerpres.
Nu întâmplător omul care a studiat îndelung cazul DSK, este unul care ştie multe despre poliţia din New York, ale cărei dedesubturi le-a dezvăluit într-o carte. Dickey are fir direct cu şeful poliţiei din Nw York, Ray Kelly şi este singurul care a intervievat unitatea de agenţi care l-au interogat pe Dominique Strauss-Kahn, imediat după arestare. În aşteptarea ca flamantul procuror Cyrus Vance să decidă deschiderea, sau nu, a unui proces, se caută neîncetat noi indicii şi dovezi.
Interviul acordat de camerista hotelului Sofitel a ieşit la lumină într-un moment în care aceasta nu mai avea nimic de pierdut, ci doar de câştigat: breşa, pe care apărarea lui Strauss-Kahn reuşise să o deschidă în credibilitatea lui Nafissatou Diallo, părea că se închide. Christopher Dickey nu a ezitat totuşi să-şi declare scepticismul cu privire la declaraţiile cameristei şi să remarce lacrimile ‘forţate’ ale acesteia. Nu este singurul care a avut această impresie.
‘Cu cât investigăm mai mult cu atât mai puţin plauzibilă pare povestea ei’, spune Christopher. Mai concret, el atrage atenţia asupra cartelelor magnetice folosite de Diallo pentru a intra în camera lui Strauss-Kahn, şi în cea de alături, une în mod inexplicabil ea şi-a lăsat căruciorul cu ustensilele de curăţenie, pe care s-a întors apoi să-l recupereze după presupusa agresiune sexuală. Există şi o succesiune de evenimente care nu se potrivesc. De exemplu, între folosirea cartelei magnetice pentru a ieşi din camera lui Strauss-Kahn şi telefonul dat de cameristă fiicei sale s-au scurs 9 minute. Cu siguranţă că avocaţii lui DSK o vor acuza pe Diallo că s-a întors în cameră pentru a vedea dacă i-au fost lăsaţi bani pentru ‘serviciile’ sale.
Dar camerista pare să aibă alte explicaţii rezonabile. Faptul că actul sexual, chiar şi consimţit, ar fi fost de natură brutală, netezeşte calea spre o acuzaţie care sub efectul mediatic va căpăta proporţii. La ora actuală, pentru cameristă ar fi o victorie doar să ajungă la un proces, chiar şi dacă nu-l câştigă. Şi nu este singura. Aceeaşi dorinţă de a semăna îndoieli sau de a-şi spăla imaginea cu orice preţ o au şi procurorul vedetă Cyrus Vance, sau comisarul de poliţie, Ray Kelly, decorat de Nicolas Sarkozy cu Legiunea de Onoare pentru colaborarea antiteroristă cu unitatea de spionaj creată după atentatele din 11 septembrie.
De cealaltă parte, foşti agenţi CIA angajaţi de apărarea lui Strauss-Kahn investighează trecutul obscur al cameristei, inclusiv posibilitatea ca aceasta să aibă legături cu o reţea din Guineea specializată în atragerea în capcană a prădătorilor sexuali de rang înalt pentru a-i şantaja ulterior. ‘Cu datele de până acum, cred că procurorul Vance riscă enorm dacă merge la un proces şi o aşează pe cameristă în boxa martorilor’, este de părere Dickey. Adevărul este că de-acum încolo orice mişcare este riscantă şi că, aşa cum spun francezii, ‘rien ne va plus’.
