“Ofensa publica adusa simbolurilor religioase”

Senatul Romaniei a votat tacit (adica fara sa-l discute) proiectul Legii cultelor, care acum a ajuns in dezbatere la Camera Deputatilor. Ridica o problema articolul 13 al acestui proiect de lege care suna astfel: “In Romania sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de defaimare sau invrajbire religioasa, precum si ofensa publica adusa simbolurilor religioase”. Daca partea intai a articolului, care se refera la descurajarea invrajbirii intre religii, poate fi considerata binevenita, partea a doua ridica multe semne de intrebare.
Proiectul contravine alineatului 1 din articolul 30 al Constitutiei Romaniei. Acesta stipuleaza ca “Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public sunt inviolabile”. Conventia Europeana a Drepturilor Omului, la care Romania a aderat, are formulari asemanatoare.
Daca, prin extraordinar, articolul in cauza ar fi adoptat de ambele Camere si promulgat de presedinte, el ar putea fi respins de Curtea Constitutionala si de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Din punct de vedere laic acest articol din proiectul de lege contravine principiului sacrosanct al libertatii de constiinta. Dar sa vedem daca poate fi aparat cel putin de pe o pozitie religioasa.
Orice religie e respectabila, dar cele doua religii monoteiste, Crestinismul si Islamul, se deosebesc printr-o trasatura fundamentala. Afirmand: “Dati Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Matei, 22, 21) Cristos a separat principial politicul de spiritual. Aceasta e diferenta fata de Islam, unde Profetul a fost Calif, ceea ce inseamna comandant religios, politic si militar in acelasi timp. Din principiu, in Islam religiosul impregneaza toata existenta publica si privata. O astfel de lege ar apropia tara noastra de tarile islamice, unde asemenea legi au curs, si ar indeparta-o de Europa, lucru care nu pare sa fie concordant nici cu miscarea generala a tarii in acest moment si nici cu traditia crestina a Romaniei.
Conceptul de “ofensa” este elastic. Ceea ce nu pare azi sa constituie o ofensa poate fi una maine. O lege nu este facuta pentru o zi. Ea dureaza si ar putea fi aplicata intr-o alta stare de spirit si de alti oameni decat cei care conduc – sau au influenta – in Romania de azi. Ar putea sa justifice orice cenzura. Anumite texte literare, spectacole ar putea fi interzise sub pretext de “ofensa”.
Ar fi ciudat ca reprezentantii cultelor sa aiba nevoie de a recurge la rigorile legii pentru a-si proteja credinta. Aceasta ar dovedi o slaba incredere a insisi religiilor in puterea lor de convingere. De asemenea, pare stranie sensibilitatea la ofensa pe care o sugereaza legea, atata vreme cat crestinismul, larg majoritar in Romania, il indeamna pe credincios sa ierte pe cel care l-a jignit. O astfel de dispozitie legala ar semnala o religie slaba, defensiva, nesigura pe ea. Sau, dimpotriva, o religie care, in neconcordanta cu principiile crestine, aspira sa fie in acelasi timp o putere spirituala si una lumeasca.
Oamenii nu se duc la biserica cum s-ar duce la primarie, ci tocmai pentru a gasi acolo ceva radical diferit, o alta forma de a percepe lumea si greutatile ei. Nu credinta trebuie sa se sprijine pe lege. Ea trebuie sa le dea oamenilor posibilitatea de a indura existenta reala si legile, care nu sunt totdeauna drepte. In traditia crestina calea spirituala este esential diferita de cea lumeasca. Isus i-a aratat un deplin dispret lui Pillat atunci cand a fost adus in fata lui. A refuzat chiar sa-i raspunda. Iar mai tarziu a implorat iertarea Tatalui pentru cei care-l torturasera, rastignindu-l. Forta religiei crestine sta tocmai in aceasta afirmare hotarata a superioritatii Spiritului asupra Lumii si, ca atare, nu are a se pune sub protectia legii, pe care o considera inferioara ei sub raport moral. Daca bisericile vor deveni niste anexe ale puterii de stat, cerand protectia lui morala, influenta religiei va fi pervertita. Vor castiga acele tendinte care vad o unitate intre religie si societate, ca in tarile musulmane pentru care putem avea tot respectul, dar cu greu le-am putea socoti un model potrivit noua.
Speram ca articolul 13 din Legea cultelor se va reduce in cele din urma la o indicatie precisa de a opri invrajbirea pe motive religioase si toate limitarile libertatii de constiinta vor putea fi eliminate.