Săptămâna aceasta are loc o nouă proiecție în cadrul proiectului „120 de ani de istorie a filmului maghiar”.
Este vorba despre pelicula „Oamenii muntelui”, în regia lui Szőts István, film recompensat în 1942 cu premiul artistic la Veneţia și ales de către criticii maghiari, prin vot secret, în anul 2000, în rândul celor mai bune 12 filme maghiare ale secolului. Filmul poate fi vizionat de cinefilii bucureşteni joi, 26 mai, ora 19.00, la Cinemateca Eforie.
„Oamenii muntelui”, bazat pe o nuvelă de Nyírő József, prezintă lumea inegalităţilor sociale. Aduce pe ecran cu o sinceritate şi compasiune profundă eroii muntelui, în această lume regăsind idealuri precum abnegaţia, cinstea, onoarea şi solidaritatea. Regizorul comunică prin limbaj vizual ceea ce alţii reuşesc să spună prin vorbe.
Pelicula este una dintre cele mai prețioase din colecția Arhivei Naţionale și a Institutului de Film din Ungaria (MaNDA), negativul original fiind o nitrocopie cu degradări grave, iar sunetul, care a fost înregistrat cu tehnica epocii respective, era foarte distorsionat şi din cauza zgomotelor nefiltrate.
În 2014, la inițiativa MaNDA și cu sprijinul Academiei Maghiare de Artă s-a efectuat restaurarea digitală completă a filmului. Lucrările au fost realizate de Studioul Focus Fox, cu implicarea operatorului de imagine Sára Sándor, studentul și ucenicul de odinioară al lui Szőts István. Lucrările de digitalizare au durat șase luni, iar suportul digital va permite păstrarea filmului pe termen lung.
Szőts István (1912–1998) a studiat pictura la școala de pictură a celor doi maeștri Aba-Novák Vilmos și Iványi-Grünwald Béla, iar înainte să-și elaboreze noul stil vizual, în anul 1939 a lucrat la Casa de Filme Hunnia, unde a fost asistentul regizorului Zilahy Lajos.
Deși a fost apreciat la Veneția, filmul „Oamenii muntelui“ a fost atacat și înainte și după 1945, iar o altă capodoperă a sa, filmul „Ének a búzamezőkről“ (Cântec despre lanurile de grâu), turnat în anul 1947, a fost interzis. Planurile sale au rămas nerealizate, în 1956 a participat la înregistrarea revoluției pe film, după care a ales calea emigrației și s-a stabilit la Viena.
În anii ’60-’70 a făcut filme de artă în Austria, a prelucrat agonia Monahiei, arta de la începutul secolului XX, art nouveau și stilul expresionist, prezentând viața artistică a lui Gustav Klimt și Egon Schiele. Între 1964 și 1969 a predat regie la Academia de Film din Austria. În documentarele sale de artă făcute în Austria a reînviat tradițiile culturii europene.
Premii pentru Szőts István: Premiul pentru Arta Maghiară în 1990, Premiul Kossuth în 1992, Premiul pentru întreaga activitate la Gala Filmului Maghiar în 1994, Premiul pentru Patrimoniu în 1996.
