Presedintele Traian Basescu nu a avut incotro si a promulgat Legea pensiilor. Un prim efect ar trebui sa se resimta de la 1 septembrie, cand punctajul pentru pensiile agricultorilor din fostele zone necooperativizate va fi majorat cu 50%. Cu un efort estimat la 73 milioane de euro, se pare ca presiunea asupra bugetului din acest an va fi insesizabila. Problemele majore insa vor incepe din 2008, cand, de la 1 ianuarie, se va adauga cresterea cu 40% a valorii absolute a pensiei, ceea ce inseamna ca, pentru 2008, peste doua miliarde de euro din cheltuielile publice trebuie directionate catre plata pensionarilor.
Intr-una dintre interventiile sale, ministrul Varujan Vosganian spunea ca un sfert din banii care trebuie sa acopere majorarea pensiilor – adica 500 de milioane de euro – va proveni din avansul numarului de salariati, estimat la minimum 2%, si din cresterea salariilor. Sigur, declaratiile domnului ministru se bazeaza pe estimarile Comisiei de Prognoza, si nu avem de ce sa-l contrazicem in acest moment. Conform CNP, in 2013, numarul mediu de salariati va fi de 6,8 milioane de persoane, in crestere cu 764.000 de persoane fata de 2006, iar salariul mediu brut va ajunge la aproape 2.300 de lei, de la 1.140 lei anul trecut.
Indiscutabil, analizele privind forta de munca sunt indisolubil legate de cele privind remunerarea acesteia. Iar din acest punct de vedere Romania a inceput sa aiba mari probleme pe aceasta piata din momentul in care migratia masiva a inceput sa se transforme intr-un fenomen social. Legal sau ilegal, peste trei milioane de romani lucreaza in strainatate, pentru ca plusul de venituri pe care-l obtin acolo compenseaza decisiv costurile materiale si psihologice ale plecarii la munca in afara. Nu vrem sa tragem concluzii alarmiste, dar romanii vor continua sa plece, mai ales ca exista deja capete de pod bine ridicate in Spania si Italia de sute de mii de romani.
Dl Vosganian are nevoie anul viitor de 500 milioane de euro din cresteri de salarii si creare de noi locuri de munca. In conditiile unui an 2006 caracterizat de boom economic, din aceasta sursa s-a obtinut un plus de numai 200 milioane de euro. Poate ca si 2007, desi reformele au incetinit, iar investitiile straine au scazut, va fi la fel de bun si va obtine o crestere, sa zicem, de 300 milioane de euro. Dar aceste resurse vor fi insuficiente daca forta de munca va continua sa plece in acelasi ritm ca pana acum. Cu toate acestea, migratia are si un efect benefic: presiune pe cresterea salariilor. Deja in foarte multe sectoare, in special in cel al constructiilor, deficitul de forta de munca a devenit acut, iar un import de muncitori din strainatate nu va rezolva situatia de fond. Dar, din pacate, cresteri asteptate care sa determine o intoarcere masiva a lucratorilor nu se vor produce imediat si nici nu vor putea fi realizate la fel de abrupt cum au fost majorate pensiile. Un muncitor roman in constructii primeste in Uniunea Europeana peste 1.500 de euro pe luna. Desi in Capitala, de exemplu, un sudor in argon – o meserie de inalta calificare – ajunge sa castige lunar chiar 1.200 de euro, situatia este departe de a putea fi generalizata.
Pe de alta parte, cresterea salariilor trebuie sa tina seama si de productivitatea muncii. Iar din acest punct de vedere Romania se situeaza chiar pe ultimul loc in Uniunea Europeana. Adica, tara noastra inregistreaza cel mai scazut nivel, de 1,9 euro pe ora, comparativ cu cel mai ridicat, 52,6 euro pe ora. Un scenariu optimist arata ca aceste diferente vor putea fi recuperate in 25-30 de ani, altul pesimist avanseaza o perioada de 50 de ani.
Dupa cum se vede, este simplu sa spui ca, intr-un an, fata de cel precedent, se pot obtine in plus cateva sute de milioane de euro. Este mai greu de dus la bun sfarsit. Dar nu imposibil. In batalia economica, invingatorii sunt cei competitivi, iar rolul statului este decisiv in a determina cresteri de productivitate. Trebuie doar sa acorde importanta educatiei si cercetarii. Va avea bani in viitorul apropiat pentru aceste domenii? Sau va trebui sa le ocoleasca, directionand resursele in favoarea majorarii pensiilor? Un alt cerc vicios.
