Dupa 20 de ani de la caderea ceausismului, noul "om nou" s-a instalat confortabil la timona. Rezultat din combinarea intre mai vechiul om nou al extremismului interbelic cu cel comunist la care s-a mai adaugat si ceva capitalism cu iz de manea, omul nou reloaded se manifesta cu dezinvoltura. Acum, intreaga lume e a lui si nimic nu pare sa-l opreasca. si, daca se parea ca homo sovieticus a disparut o data cu sistemul comunist, noul om nou pastreaza intacta ignoranta acestuia fata de istorie, la care a adaugat ceva din mai vechiul fanatism religios si muta lupta pentru supravietuire in buna traditie a mitologiei capitaliste. E un fel de contributie a Estului la devenirea omenirii.
Si, cum democratia de mucava – buna totusi pentru a adormi vigilenta occidentalilor creduli sau mult prea bulversati de criza economica si sociala pentru a mai avea curiozitati privind starea drepturilor omului la portile Orientului – trebuie sa sugereze si ceva pluralism de fatada, omul nou nu apare intr-o forma unica, ci aparent diferentiat, in functie de domenii si multiplicat la infinit. Se crede, si poate si este, chintesenta evolutiei biologice si sociale a speciei. Insa in esenta noul om nou ramane mereu acelasi, oricate chipuri ar avea. El te bate pe umar cu dezinvoltura jucata a unui ins ajuns, tutuieste pe toata lumea, dar, mai ales, stie tot si pe toti. Are relatii care scurtcircuiteaza nu doar institutiile locale sau nationale, dar si pe cele externe.
Tutuiala, mai mult decat o provocare sau o dovada de proasta crestere, e proba pozitiei sale sociale. Cei sapte ani de acasa, cand totusi exista, sunt perceputi ca o povara pe care doar "fraierii" o pot duce. Avizat din vreme, nu s-a lasat contaminat de asa-zisa democratie. Sentimentul democratic al egalitatii ii e cu desavarsire strain. Nu suporta minoritatile de nici un fel, fie ele sociale, politice, economice, etnice, sexuale, filosofice sau, mai ales, intelectuale, si nici nu se vede partea vreuneia. Noul om nou e homofob si sexist, se crede profund religios, dar nu are acces la profunzimea sentimentului religios. Insa, desi prezinta multe dintre particularitatile radicalismului politic interbelic, daca ar fi sa fie acuzat de fascism, ar reactiona cu violenta. Caci cel mai mult violenta il caracterizeaza. Poate de aceea si este tentat de populism si convins de teoria conspiratiei.
Noul om nou este perfect integrat timpului sau. Foloseste tehnica si isi face chiar un titlu de glorie din folosirea celor mai noi produse. Tocmai de aceea, cand citeste, nu o face decat pe internet. Moare presa scrisa in Romania? Nu ii va simti lipsa si nu o va regreta. Uneori mai asculta romanele oferite ca audiobook de editurile care s-au adaptat, nu-i asa, pietei, dar cel mai des se uita la cele mai noi filme. Tot ce-i vechi ii repugna – de la arta la politica. Antichitatile il intereseaza doar cand sunt trendy. Nu il asteapta pe Godot, dar se uita cu evlavie la televizor si, chiar daca intelege mare lucru, nu poate sa participe la cautarea permanenta a Elodiei. In general, nu-si bate capul cu lucrurile inutile. De aceea, gandirea critica il dezgusta, iar adevarul nu il preocupa de vreme ce a fost stabilit o data pentru totdeauna. Ar trebui, parafrazandu-l pe Camus, sa ni-l imaginam pe noul om fericit. Dar noul om nou nu e Sisif.
